Am tot văzut treaba asta pe interneţi, dar nu m-am ambiţionat s-o încerc şi eu până acum. De când cu Lunea mâinilor îndemânatice, sunt tot timpul în căutare de soluţii care să ne facă viaţa mai uşoară şi… chiar le pun în practică!
Produsele alimentare – şi, deci, perisabile – pe care le cumpărăm şi le păstrăm în cămară, în frigider sau prin sertare vin de multe ori în pungi. Pungile ar trebui să fie închise etanş, dar producătorii nu se gândesc întotdeauna la confortul nostru; odată cumpărat produsul, este problema noastră cum îi păstrăm prospeţimea. Poate că într-o bună zi o să cumpărăm alimentele în pungi cu sistem de închidere de tip ZipLoc, dar până atunci trebuie să ne descurcăm.
O primă soluţie o reprezintă clamele din plastic. Pe prima am avut-o de la o cafea, am folosit-o până când s-a stricat, iar ulterior au început să apară prin magazine seturi de clame. Am luat întâi un set din Kaufland, apoi am găsit unele de calitate mai bună la IKEA. Pentru 30 de bucăţi de două dimensiuni – foarte mici şi destul de mari – am dat 10 lei, un preţ rezonabil, având în vedere faptul că sunt refolosibile şi nu sunt făcute chiar din cel mai ieftin plastic, deci mă vor ţine câţiva ani buni. Caută BEVARA dacă ajungi într-un magazin IKEA şi vrei să le cumperi.
Clamele sunt OK în special pentru pungile mici, care nu pot fi înfăşurate în jurul gâtului unei sticle, de exemplu, dar dacă nu vrei să dai banii pe ele, poţi improviza ceva acasă. Pentru pungile mai lungi, oamenii îndemânatici au găsit o soluţie foarte simplă şi, cel mai important, gratuită: gâtul şi dopul unei sticle.
Ca să închizi etanş orice pungă cu produse perisabile, trebuie doar să tai gâtul unei sticle. Prin partea de jos a sticlei [din interior, cum ar veni] tragi punga, o desfaci în jurul gâtului şi apoi închizi dopul. Ta daa!
Pentru diverse prafuri, cum ar fi sarea, boiaua de ardei, piperul etc., PET-urile sunt perfecte. Dacă ai o pungă mai groasă şi cu conţinut ceva mai voluminos – eu am folosit o pungă cu fistic pentru exemplificare -, este bine să foloseşti o sticlă cu gâtul mai mare. O sticluţă de iaurt de la Napolact şi-a făcut treaba de minune. Mai puteţi folosi şi recipientele de la iaurturile de băut Activia de la Danone, partea de sus este făcută din plastic şi se decupează foarte uşor, partea de jos, care nu e de folos după consumarea iaurtului, este din carton.
Nu e nevoie decât de un cuţit, foarfece şi un picuţ de răbdare. Şi nu lăsaţi prea mult din partea de jos a sticlei, nu veţi folosi decât gâtul şi dopul.
Dacă ţi-a plăcut această idee, te aştept şi lunea viitoare cu altele. Citeşte şi: Lunea mâinilor îndemânatice 1: unde punem lingura de lemn atunci când gătim?
Mă plimb şi eu destul de mult pe Internet, dar ideea aceasta nu am văzut-o până acum. Mi se pare foarte practică şi uşor de aplicat. Plus că îi găsesc o treabă celui mic-Mihnea adică, ce va fi încântat să taie sticlele de plastic. Mulţumim pentru idee. Să ştii că m-am mai gândit la postarea de lunea trecută. Am crezut mereu că acele găuri din coada tigăilor sunt pentru a fi agăţate.
Foarte tare rubrica :)