Noaptea este ziua mea

Începând de astăzi se pot vota articolele înscrise în cea de-a doua etapă a concursului organizat de Bloggeri.ro. Articolul meu este aici. Vă rog să-l citiţi şi, dacă vă place, să-mi daţi un vot [click unde scrie „I LIKE THIS” cu roşu].

Am pus mai jos articolul, dar ca să-mi acordaţi votul, trebuie să intraţi aici. Citiţi şi votaţi şi articolul lui VisUrât. Mulţumesc!

UPDATE: Vă rog să-i daţi un vot şi lui Nenea Cosmos, chiar merită şi, în plus, i-am promis că-l voi vota şi susţine.

De când mă ştiu, nu mi-a plăcut să dorm noaptea. Poate are vreo legătură cu faptul că m-am născut la 4 AM, poate nu, cert este că toate ideile bune [de orice fel, de la idei de articole, la planuri de viitor etc.] îmi vin în jurul acestei ore şi nici un somn nu e mai dulce decât cel de dimineaţă, când oraşul se trezeşte la viaţă. :D

Am încercat mereu să-mi găsesc joburi cu program flexibil, unde să nu fiu nevoită să fac act de prezenţă la ore indecente [cunoscute şi ca “ore porno”] ca 8 sau 9 dimineaţa. Într-o oarecare măsură, am reuşit, dar am avut şi locuri de muncă unde ajungeam cu ochii mici şi căscam toată ziua. Cafeaua nu ajută decât într-o mică măsură, în astfel de situaţii.

Nu-mi place să merg în cluburi de noapte; mai merg din când în când în câte-un bar, dar, deşi îi invidiez, într-un fel, pe cei care îşi pot consuma energia dansând o noapte întreagă pe muzica din cluburi, pentru mine, asta nu este o opţiune.

În municipiul Hunedoara, unde locuiesc eu, există doar două cluburi de noapte – Empire şi Inside, iar eu am fost o singură dată într-unul din ele, pentru a-l fotografia. În rest, nu ştiu care-i ora până la care sunt deschise barurile, dar ştiu că dragul nostru de Consiliu Local a hotărât să nu se vândă băuturi alcoolice după ora 22. N-am habar în ce măsură a redus această hotărâre infracţionalitatea, dar ştiu că e neplăcut să vrei să-ţi cumperi o bere vara, după ora 22, şi să nu poţi.

Pentru mine, viaţa de noapte ideală ar însemna magazine [supermarket-uri] deschise non-stop – astfel încât să-mi pot face cumpărăturile şi noaptea, dacă asta am chef să fac, baruri care să nu se închidă la ora 23, restaurante care să servească micul dejun la ora 18 ş.a.m.d.. Cu “profilul” ăsta cred că mă “încadrez” într-un oraş care nu doarme niciodată, aşa cum e New York-ul. Totuşi, eu încă mai sper că voi trăi să văd realizată conurbaţia Deva-Hunedoara-Simeria, de care tot vorbesc edilii noştri. Prin unirea celor trei oraşe şi transformarea lor într-unul singur, cred că am avea de câştigat şi noi, cei cărora nu ne place lumina zilei mai mult decât luminile oraşului noaptea şi care vrem să mergem la cumpărături la 2 AM.

Sintagma “viaţă de noapte” nu ar trebui să se refere sau să ne ducă cu gândul numai la cluburi de noapte sau discoteci; tinerilor din ziua de azi nu le place să se trezească la ora 8 şi să aibă un program de opt ore, de la 9 la 17 şi, dacă ar realiza asta, comercianţii ar prelungi programul magazinelor şi barurilor. Şi, zic eu, ar avea numai de câştigat. În Bucureşti se întâmplă asta doar de sărbători şi, mai nou, s-a deschis un supermarket cu program non-stop [ăsta e singurul lucru pentru care-i invidiez pe cei din Capitală].

P.S. Articolul este rescris, am pierdut prima variantă din cauză de net care a “picat”, aşa că dacă ideile par rupte dintr-un alt text şi lipite cu bandă adezivă, îmi pare rău, dar nu am fost în stare să le rearanjez mai mult de atât.

6 gânduri despre „Noaptea este ziua mea

  1. mami, deja o sa ne banuiasca astia de conculimbaj blogistic, pai tu ma sustii acilea, eu te-am propus la mine in topul de pe blogul meu, e deci pe faţă! asta ca sa nu mai apara detectivii lu’ peste sa descopere ei america.

    onoare muncii!

  2. Pfuai, nu am mai intrat pe blogul tău cam de când cu scandalul, recunosc, să-mi fie ruşine, da’ chiar n-am mai avut vreme nici de scris pe blog, apăi de citit altele… şi-acum ce văd? Nominalizată la premiile Cosmos. Şi prima categorie zice „Cel mai prost/stupid/mîrlan/libidinos/retard om politic român”, iar eu zic „E clar, o fi ceva de rău”. Când colo… Săru’mâna, mulţămesc!

Comentariile sunt închise.