O întâmplare ciudată

Ieri după-masă, eu şi colegii lucram de zor la ziar, pentru că luni am tras chiulul. La redacţie apare pictorul Constantin Zgâmbău, unul dintre puţinii oameni care ne mai vizitează de când ne-am mutat redacţia din Deva în Hunedoara. Omul e glumeţ de felul lui, nu te poţi aştepta să zică o chestie fără să aibă şi o continuare amuzantă.

Vine la mine şi zice: „Ce faci?”. „Lucrez”, îi răspund. „Ai febră musculară?”. La o asemenea întrebare nu răspunzi fără să te gândeşti puţin. Ca în bancul cu Ion şi SIDA, mă gândesc că dacă-i spun că am, poate-mi cere, dacă-i spun că nu am, zice că-s săracă. Aleg să nu răspund precum Ion, care i-a spus lui Gheorghe, fără să ştie ce-i aia SIDA, că are, dar numai un pic, pe fund, şi-i zic că nu am [deşi aveam un pic de febră musculară, naiba ştie de la ce].

– Da’ nu te doare nimic?, insistă Zgâmbău.
– Ba, mă dor genunchii.
– De când?
– De când mă ştiu.
– No, dă-te cu unguentul ăsta. 

EQVAGEL CMÎncerc să mă uit la unguent, nu mă lasă. Insistă că-i deschide el capacul şi îmi pune în palmă. Eu insist să văd cu ce mă dau pe genunchi, că de când m-am „fript” cu Finalgon suflu şi-n aspirină. Reuşesc să văd că pe tub scrie „Numai pentru uz veterinar” şi încep să râd. Asta era gluma, că mă faceţi să mă dau cu unguent pentru animale???

– Taci, tu, că n-are nimic. Eu l-am cumpărat pentru mama, care are 90 de ani şi are dureri de umeri care-i trec numai cu unguentul ăsta. O fi el pentru uz veterinar, dar farmacistul care mi-l vinde mi-a spus că în proporţie de 90 la sută, oamenii îl cumpără pentru ei, nu pentru animale, pentru că e foarte puternic şi acţionează imediat.

Pfff. OK, după ce m-am lămurit că nu glumeşte, m-a lăsat să citesc lista ingredientelor. Părea safe: camfor, mentol şi alte chestii nevinovate. Aşa că am turnat cu încredere şi mi-am dat pe genunchi. Nu ştiu dacă a fost autosugestie sau chiar a funcţionat, ce pot să vă spun este că aseară nu m-au mai durut genunchii. Şi sunt într-o perioadă când nu există zi fără dureri mari şi genunchi umflaţi.

Acum, întrebarea e: eu ce fac? Mă duc la farmacia veterinară şi cumpăr un EQVAGEL „pentru calul meu” sau pun întâmplarea într-un sertar cu întâmplări ciudate şi îmi văd de viaţa mea?

69 thoughts on “O întâmplare ciudată”

  1. Este foarte bun. Tatal meu este mecanic auto si iti dai seama ca il dir mainile si spatele.. noi folosim acest gel este nemaipomenit. Succes

  2. Eu ma spal cu sampon ptr cai si nu m-am transformat in iapa :) asa ca nu vad de ce nu m-as dat si cu asta…mai ales ca e cu 50 ron mai ieftin ca unguentul meu…

Comments are closed.