Părinții și curentul – ce spune medicul pediatru?

Guest post de dr. Irina Costache, medic pediatru

Curentul… ce e, domne, curentul ăsta? Să luam definiția din DEX și să ne ajutăm de ea: deplasare, mișcare a unei mase de aer dintr-un loc într-altul, cauzată de o diferență de presiune. Asta e una dintre ele, pentru că nah, la copii nu ne punem problema nici de cont curent, nici despre deplasarea ordonată a electronilor. Deci curentul – și nu, cum frecvent aud, „corentul” – face rău la copil. E simplu asta: știe tot românul, toate bunicile, mamele și doamnele din parc. El e rău înainte să existe. Când ieși afară, curentul ăsta vine și ne înhață copiii, le dă pe la nas și hopa răceala! Ajungem mintenaș* și la răceală, dar nu am epuizat curentul.

Curentul general de opinie mămicistic aduce curentul de aer la rang de monstru. Curentul trage pe toată lumea, sigur știti expresia „m-a tras curentul în mașină / tren / autobuz / metrou / parcare / stația de mașină / la coadă la doctor”. Bine, în pediatrie mai tot timpul curentul l-a tras pe ala mic. Uneori face muci, alteori îl doare gâtul, alterori răcește de-a binelea. Și atunci apare frica.

Cum se ferește românul de curent?

Nu deschide geamul, ați ghicit! Nțțț, nici când e caniculă afară, nici când avem aer condiționat în mașină. Mai bine clocotește toată familia în drum spre mare decât să folosească aerul condiționat, care e un alt monstru al democrației prost înțelese, că doar pe vremea noastră, zice frecvent maică-mea, porcăria asta nu se inventase. Sau iarna punem căciula în cap în casă! Noooh, asta e fumată, veți zice, trasă de păr, o sșim, mai nimeni nu o mai face. Bine atunci, dar după baie? Nițel, măcar după baie? Păi e umezeală mare și… logic, îl trage curentul.

Și cum să aerisim cu copilul în cameră? Sau cum să aerisim? Nuuu, nu aerisim sau dacă o facem, musai ăla micu’ dispare din peisaj, că deh, e curent! Nu contează că doar o ușă sau un geam sunt deschise, este pericol de răceală. Cum rămâne cu fularul pus peste gură? Sigur îl ferește pe micuț tot de… nemilosul curent. Doar că, respirând acolo, în micul spațiu creat, în umezeala respectivă, virusurilor de-abia le place mai mult și găsesc o cale extraordinară să se înmulțească. Mult mai mici sunt șansele de îmbolnăvire cu nasul și gura respirând aer curat, fie el și rece.

Buuun… veți spune, poate, că exagerez, că nu știu eu cum e să te doară capul după ce chiar ți se întâmplă. Ba da, știu. Și știu și explicația: masa de aer care se deplasează dintr-un loc în altul nu se deplasează singură, ci este pliiină ochi de virusuri (mai ales) și bacterii. Așadar, nu degeaba răcim după curent, răcim pentru că probabilitatea de a intra în contact cu un germene crește prin creșterea cantității lor. Dar nu uitați, dacă mergem cu geamul deschis în mașină avem cam aceeași șansă să răcim ca și atunci când mergem cu geamul închis în autobuz și un domn răcit strănută lângă noi în spațiul acela mic și neventilat.

În hypermarket sau la mall e cam la fel: aerisire corectă nu există, există doar ventilație, iar în spațiul închis deseori colcăie virusurile numai bune de înhățat de către cei mici, mai ales sugarii. Asta nu împiedică pe nimeni să continue să meargă în aglomerațiile de la cumpărături, dar mai toți buncii devin extrem de precauți când temperaturile de afară scad sub 10 grade.

Vă promiteam mai sus că lămurim și cum e cu răceala. Răceala care este sau nu este contagioasă. Am auzit mai deunăzi o mămica spunând: „m-am spălat pe cap și am ieșit afară pe balcon, m-a tras curentul – ehe, bată-l vina, iarăși curentul, dar nu sunt contagioasă, știu eu”,  asta în timp ce își sufla nasul. Ei bine, nu, vești rele: nu există așa ceva. Există microbi, cel mai frecvent virusuri inițial, uneori răceala se suprainfectează cu bacterii și e nevoie de antibiotic în tratament, de cele mai multe ori trece de la sine și atunci ne ajută ceaiurile, paracetamolul, mierea cu lămaie.

Dacă virusul care ne-a luat la țintă este cel gripal, atunci răceala se numește gripă, daca nu, este vorba despre o banală viroză respiratorie. Evident că în toate cazurile menționate, omul răcit este contagios, iar receptivitatea, adică dacă altul din anturaj face sau nu boala, ține de cât de bine se apară organismul, deci de imunitate. Copiii find mai naivi, nu au intrat în contact deloc cu microbii, sunt cei mai predispuși în a „lua răceala”, tocmai fiindcă apărarea lor este deficitară.

Mesajul de luat acasă al textului de mai sus este să nu uitați să vă bucurați de viață și de copii, răciți sau nu, în curent sau nu, pentru că din fericire răcelile copilăriei sunt evenimente acute, banale, fără repercursiuni pe termen lung.

Pentru mai multe articole similare, vă aștept pe pediatricblog.info.

* mintenaș = imediat

Foto: Little girl standing by the window, de la Shutterstock