Tot mergând pe jos, am ajuns pe dealuri și prin pădure

După atâtea luni de plimbat prin oraș, inevitabilul s-a produs: i-am transmis și lui Sebi microbul mersului pe jos. I-am fluturat pe la nas o competiție în comunitatea Samsung Health, i-am arătat cum mă chinui eu să fac 200 de mii de pași în ultimele 16 zile luna iulie (atunci am aflat și eu de existența competițiilor lunare) și, competitiv din fire, s-a alăturat și el și a început să meargă pe jos. 

Bineînțeles că el nu poate să meargă, ca un om normal, 10 mii de pași pe zi. Sau măcar cinci mii, cum foarte frumos zice Simona Halep în reclama mea preferată la ora actuală, cea cu Rexona.

Super inspirată alegerea celor de la Rexona! Simona este omul care ne e simpatic tuturor, o admirăm pentru că știm că prin foarte multă muncă a ajuns on top of the world, iar ea se coboară între noi, muritorii de rând, care stăm cu fundurile în canapea și nasurile în televizoare sau laptopuri, și ne încurajează să facem un pic de mișcare. Foarte, foarte drăguț!

Nuu, Sebi a început să facă 15-20 de mii de pași, merge foarte lejer 10 kilometri pe zi și pentru că se plictisește repede, a început să meargă pe dealuri și prin pădure. Eu, după el. El cu 6 km/h, eu cu 4,5 km/h, cel mult 5 km/h. Interesant că deși niciunul dintre noi nu mai fumează, eu încă mai gâfâi la efort susținut, pe când Sebi zici că s-a născut sportiv, sau că primește o pereche de plămâni noi în fiecare an!

Luna asta, am „comis-o”: am deja 185 de mii de pași și suntem abia în 19 august, asta înseamnă că astăzi sau cel târziu mâine voi face ultimii 15 mii de pași și voi termina Green Tea Challenge, competiția despre care vă spuneam. Dacă în iulie am „scos” o medie de 8.900 de pași pe zi, în august deja am 9.700 și nu mă opresc aici.

E foarte fain să ai un partener care să îți împărtășească nebunia, pasiunile, cu care să poți face ceva fără să simți că e din obligație. El m-a lăsat să merg pe jos din noiembrie 2017 și până acum, dar și când s-a apucat de mers, mi-a crescut și mie media pașilor zilnici. Singură mi-era de multe ori prea lene să mai ies din casă după ce veneam de la serviciu ruptă, dar cu el fiecare zi e o nouă aventură, mergem și acolo, și acolo, ne găsim motive ca să facem încă trei sau patru mii de pași de parcă ar fi o nimica toată.

Iar zilele trecute mi-am depășit toate recordurile – am mers prin pădure, pe dealuri, pe cărări pe care nu mai călcasem niciodată, pe marginea unui drum circulat de mașini, printr-un cartier exotic al orașului meu și la final, când eram aproape de casă, ne-am mai dus până la Lidl să-și ia sebi ceva bun, că avea omul pofte. Total: peste 25 de mii de pași, aproape 20 de kilometri, cea mai activă zi de când am Samsung Health instalat pe telefon.

Ce vreau să zic? Că singură am făcut treabă OK, dar împreună cu Sebi simt că aș putea merge până la capătul lumii și înapoi. Și, cine știe?, poate într-o bună zi chiar o să plecăm.

Sus în deal i-o casă dar nu stă nimeni în ea

Sus în deal i-o casă dar nu stă nimeni în ea

2 thoughts on “Tot mergând pe jos, am ajuns pe dealuri și prin pădure”

  1. Oh da, eu am descoperit vara asta, drumetiile pe munte. Am fost in Fagaras, tot asa, de vreo 2 ori. Prima data, excursie de 3 zile (25k pasi pe zi). Saptamana trecuta am fost pe Vf. Moldoveanu. 37k pasi.
    Evident, sute de etaje urcate. Cred ca am avut cea mai frumoasa oboseala. Mi-a bazait telefonul in draci cand am ajuns acasa, primisem o gramada de badge-uri de la Fitbit, cu recordurile depasite :))).
    In septembrie ma duc in drumetie pe Vf. Omu.

    In rest, am fost extrem de sedentara. Aplicatia mea Fitbit arata ca am facut sub 5000 de pasi pe zi. Gen, de cand am venit din ultima drumetie de la munte. Ceea ce este crunt. Am sa ma apuc si eu de un challenge din asta.
    Faza e ca, nu reusesc tot timpul sa imi fac numarul de pasi. Imi ia cam o ora- doua, sa fac 6000 de pasi, iar targetul meu e minim 10k pe zi. O sa revin la alergat, ca fac dublul pasilor, in acelasi timp.
    Dar astept sa isi mai revina genunchii (la coborarile pe munte, e cam naspa cu articulatiile, mai ales cand ai doar un singur bat, nu doua. Trebuie sa imi mai cumpar unul).

    Felicitari pentru performante! Sa mai scrii despre evolutia ta (sau stagnatul, ca nah, e omenesc), ca uite, ma mai motivezi si pe mine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Este obligatorie bifarea căsuței GDPR / Checkbox GDPR is required

*

De acord / I agree

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.