Oare ce o fi în plămânii românilor?

Acum aproximativ doi ani, un sfert dintre locuitorii din România se declarau fumători. Foarte mult, dacă stăm să calculăm câți dintre ei sunt adulți, câți suferă de diverse boli. Dintre adulții sănătoși, eu estimez* că 40-50% sunt fumători. 

E suficient să mergi pe stradă, la orice oră, și să te trezești înecat de fumul unui binevoitor care a decis să-și aprindă țigara în aer liber, că lui oricum nu-i pasă de cei din jur, de aerul curat, de plămânii lui nici nu se mai pune problema! Nu-mi dau seama dacă de când a intrat în vigoare legea care interzice fumatul în spațiile publice (inclusiv în baruri, cluburi, restaurante), numărul fumătorilor a crescut, a scăzut sau a rămas constant. Ce știu sigur este că toți acei fumători care înainte stăteau în localuri, la căldură, s-au mutat în stradă, pe trotuare, între nefumători. În casele lor cred că fumează la fel de mult ca înainte de a apărea legea: cine nu fuma în casă, nu fumează în continuare, cine fuma, fumează și acum.

Sunt fumători care trag din țigări fără jenă, de față cu copiii lor, poate gândindu-se că nu le fac atâta rău. Și eu, când eram nefumătoare, credeam că fumatul pasiv e o poveste inventată de nefumătorii mult prea sensibili. Acum, când fac alergie (nu chiar alergie, doar că fac urât) la fumul de țigară, înțeleg cât de tare i-am deranjat pe nefumători, în toți cei 17 ani în care am fumat peste tot. Și, dacă vreau să intru într-un magazin mic, iar vânzătoarea e în ușă, trăgând aprig dintr-o țigară, ocolesc magazinul.

Problema nu-i neapărat că fumează. Problema e că oamenii fumează țigări din foițe pe care Uniunea Europeană a pus ceva substanțe, ca să se stingă singure dacă nu le pufăi. Problema e că fumează tutun amestecat cu ce vor companiile producătoare să bage în el. Problema e că, țigările fiind scumpe, își cumpără ce-și permit, adică țigări ieftine și proaste.

Știți cum put țigările alea, pentru un nefumător? Eu mă uit la fumătorii care trag din țigări proaste și parcă-i văd lingând scrumiere. Mirosul e același, gustul e pe-acolo. Vă plac oamenii care scuipă pe stradă? :) Și eu îi „ador”… scuipă pentru că își bagă mizerii în plămâni și plămânii vor să le dea afară. De când m-am lăsat de fumat, am tușit doar când am avut câte o răceală. Înainte, tușeam în fiecare dimineață… și mi se părea normal. Normal este să nu tușești. Să nu horcăi. Să nu-ți vină să scuipi. Să nu te doară gâtul de la orice…

Nu zic neapărat că IQOS ar fi mai bune, deși e clar că sunt. Mai bun decât orice țigară este lăsatul de fumat. Și mi-e milă de fumătorii care își fumează banii și își distrug plămânii, când lăsatul de fumat e foarte la îndemână. Tot ce trebuie să facă este să nu mai fumeze.

*estimare ochiometrică, fără vreo bază științifică

4 thoughts on “Oare ce o fi în plămânii românilor?”

  1. De-ar fi fumatul singura problema…eu nu fumez, deci automat nu suport nici fumul de tigara, asa ca am fost super fericita in momentul in care am aflat ca legea anti-fumat a fost aprobata. Era deranjat sa merg la o cafea intr-un pub si sa nu pot sta mai mult din cauza fumului de tigara. Plus ca hainele miroaseau de era nevoie sa le dau la spalat, parul la fel…

    In afara de fumul asta pe care am totusi cum sa-l evit, exista si fumul masinilor pe care il respir de fiecare data cand ies sa ma plimb pe jos. In ultima vreme am evitat sa mai merg in locurile foarte aglomerate (desi au ramas super putine alea care nu sunt tranzitate de masini), din cauza poluarii. Am ajuns la vorba sotului…ce bine ne-ar prinde o casuta retrasa intr-un orasel/satuc … intr-o alta tara, evident, Romania doar in cele mai urate vise!

  2. La mine in familie, toti fumau. Din fericire, am inteles din timp ce inseamna fumatul, vazand la ai mei (dinti ingalbeniti, tuse constanta, miros urat in haine/ par, miros urat al gurii), asa ca n-am dus traditia mai departe.
    Ma doare doar faptul ca taica-miu a gasit mereu scuze, sa nu ma ajute cu bani (parinti divortati), dar pentru tigari avea. Doua pachete pe zi. Si acum fumeaza tot atat + cafeaua- garnitura. Explicatia lui era ca nu poate sa se lase de fumat. In casa la el (ca si sotia fumeaza tot atat) se cheltuie aproape 2000 de lei pe luna pe tigari+ cafea. Dar pentru copil nu erau bani. In fine, acum nu imi mai pasa. Stiu doar ca daca ajunge in spital, nu o sa am nici eu bani sa ajut.

    In schimb, tatal sotului meu, s-a lasat de fumat in clipa in care si-a pus in cap. Pentru ca afecta veniturile familiei. Asadar, am ajuns la concluzia ca se poate, depinde cat de tare iti iubesti familia si te respecti tu, ca individ.

    Un coleg de munca, in prag de nastere al copilului, si-a dat toate economiile din casa (Aproape 6000 de lei), ca sa isi repare dintii, facuti praf din cauza tigarilor. Inca fumeaza.

    Acum cand vad fumatori pe strada, ma gandesc, oare cati isi pun copiii/ familia pe locul doi, de dragul tigarilor? De fapt, atunci cand isi pun propria sanatate in piuneze, nu ai ce sa le mai ceri.
    Fumatorii mi se par niste persoane egoiste. Punct. Pentru ca, pe langa faptul ca dau bani ca sa isi faca rau, mai sunt si cu gura mare si li se pare ca lumea trebuie sa faca plocoane in fata lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Este obligatorie bifarea căsuței GDPR / Checkbox GDPR is required

*

De acord / I agree

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.