Revoluționarul de Twitter știe că este special. Chiar dacă n-ar fi revoluționar, tot s-ar simți special fie și numai pentru că are cont de Twitter, pentru că la cât de puțini twitteriști sunt în România, e clar că face parte dintr-un grup de speciali, așa, ca el.
A participat activ – pe Twitter, bineînțes – la revoluția din Republica Moldova, a ocupat Bucureștiul, a mers la mitingurile pentru salvarea Roșiei Montane [căci unde să salvezi Roșia Montană dacă nu în centrul Clujului, la mitingurile din București, ori prin barurile din alte orașe?] înainte să vorbească își gândește propozițiile în maximum 140 de caractere și trece prin viață nu etichetând oameni, situații, locuri, ci dându-le câte un #hashtag imaginar.
Revoluționarul de Twitter e pregătit oricând pentru o nouă revoluție: împotriva companiilor rele, împotriva politicienilor, împotriva… dar stai, că revoluționarul de Twitter participă și dacă mitingul, protestul ori revoluția n-au un scop foarte bine definit. El vrea să fie acolo*, să simtă că a făcut ceva pentru țara lui, pentru copiii lui nenăscuți, pentru viitorul lui!
* Totul e ca „acolo” să însemne un loc înconjurat de cafenele, unde să poată bea o cafea cu scorțișoară, un ceai fancy, să fumeze o țigară, dar – mai ales! – „acolo” trebuie să fie wireless sau măcar acoperire 3G, ca să-și poată da check-in pe Foursquare și să posteze tweeturi cu hashtag de la miting / protest / revoluție.
Revoluționarul de Twitter habar n-avea, până acum câțiva ani, de existența localității Roșia Montană, așa cum nu știa exact care-i situația politică în Republica Moldova. Dacă-l întrebi, n-o să știe să-ți spună în ce județ sau măcar în ce parte a țării se află Roșia. Și poate că nici cine-i acum la putere în Republica Moldova nu știe. Daaar, să fim serioși, astea-s mici detalii! El a participat activ, a fost acolo, pe Twitter, i-a susținut pe oamenii care aveau nevoie de ajutorul lui!
Activitatea favorită a revoluționarului de Twitter este să urmărească ce se discută despre subiectele lui preferate: #Occupy, #RosiaMontana etc. Cum prinde pe cineva care nu-i de aceeași părere cu el, cum l-a ars!
Așa mi-am luat și eu „rușine”, ieri, de la o revoluționară de-asta de Twitter. Fără „in reply to”, încât a trebuit să ghicesc cu ce anume am deranjat-o pe măria sa, actrița. Iacă:
Îi răspund fetii, o întreb dacă-i e rău, dacă a mâncat stricat…
…dar n-am mai primit nici un răspuns. Ea își făcuse datoria, îmi dăduse replica, îmi închisese gura pentru că am îndrăznit să gândesc altfel decât ea. Sau să gândesc. Mă rog, nici nu știu dacă a apucat să citească și alt articol de pe blogul meu având ca temă Roșia Montană sau doar a intrat, a văzut articolul ăsta, a dat cu tweetu-n mine și dusă a fost! Am aruncat o privire peste tweeturile Simonei Gherman: #rosiamontana, #humanrights, jandarmeria, protest, oameni pașnici arestați… m-am lămurit, e din categoria grea, Revoluționară cu vechime, știe ce scrie, nu te pui cu ea.
Așa că uite, dragă Simona Gherman: mi-a fost rușine cinci minute, apoi am încropit articolul ăsta, ca să nu scriu doar un paragraf sec despre un tweet tâmpit.
=)) =)) =)) =)) =)) =)) =))
Dar cine e distinsa domnisoara de a meritat atat efort din partea ta ca sa scrii un articol pe blog?
Pe semne ca nu te-a afectat rau mesajul ei, ai si spus de altfel ca 5 minute si apoi…
Eu zic s-o chemi si pe ea in discutie cumva! :)
aHUIBAN, nu pare genul de om care să discute despre ceva. Ea dă cu parul şi pleacă mai departe, sunt atât de mulţi oameni pro-RMGC pe Internet încât nu are timp de pierdut cu fiecare în parte, ea doar „le dă ruşine” şi trece la alţii şi alţii.
Aoleu, cat fight!!
Funny! Eu unul am renuntat la Twitter, mi se pare mult prea mare haos-ul creat de atatea tweeturi.. Cat de curand o sa renunt si la facebook ca deja mai are un pic si se trece contul de facebook si pe certificatul de nastere :)