Acest articol a apărut în cotodianul Ziarul de Sibiu din data de 27 decembrie 2006.
România mea
Am primit „temă de casă” să scriu un articol despre lucrurile care îmi plac la ţara în care trăiesc. Aş putea scrie un articol foarte, foarte lung despre lucrurile care nu îmi plac aici, dar pentru că la criticat suntem foarte buni toţi şi pentru că mai fac asta (critic) şi pe blogul meu, destul de des, o să mă opresc doar asupra lucrurilor care îmi plac şi care mă ţin aici.
Îmi place că avem veri extrem de călduroase, ierni cu zăpadă „ca-n poveşti” (cu unele excepţii, de exemplu anul ăsta, dar trecem peste), avem munţi, avem ieşire la mare, Delta Dunării şi o grămadă de obiective turistice, din păcate, nu suficient promovate, însă sunt convinsă că asta se va schimba odată cu integrarea în Uniunea Europeană.
Avem mâncăruri tradiţionale excelente şi extrem de apreciate de cei ce ajung să le guste măcar o dată, meşteri populari cu mâini de aur, ale căror lucrări se vând pe sume foarte mari în străinătate, informaticieni care, din păcate, îşi „vând inteligenţa” în ţări care au nevoie de minţi deschise şi care plătesc pentru asta preţul corect.
Dacă tot am ajuns aici, trebuie să-i menţionez şi pe profesorii care formează aceste minţi, pentru că dacă aceştia nu ar fi foarte buni, nici numele celor formaţi de ei nu ar ajunge în presa din toată lumea. Sigur, e trist că există cazuri precum cel al tânărului arădean care a intrat în calculatoarele unor instituţii americane, iar acum riscă să fie condamnat la peste 50 de ani de închisoare, cum la fel de trist este că din România nu se pot comanda online unele produse care necesită plata cu cardul, ca urmare a numeroaselor „ţepe”date de români pe eBay, dar sunt sigură că, într-un viitor apropiat, numele românilor în lumea largă va fi „reabilitat”, pentru că în ultimul timp au primat ştirile despre preluări ale unor companii create de tineri români, faţă de ştirile despre români care au mai comis câte o năstruşnicie pe net.
În altă ordine de idei, mi-e dragă fiecare regiune a ţării mele, de la Banatul… mândru, trecând prin Ardealul molcom şi până la Moldova cea plină de tradiţie şi cu simpaticul grai moldoviniesc, fără a uita, desigur, Maramureşul, care mi-e atât de drag pentru oamenii săi, sau Muntenia.
În plus, să nu uităm că oraşul Sibiu va fi, în 2007, Capitală Culturală Europeană. Este o onoare şi, în egală măsură, o povară şi un test pentru oamenii care se ocupă de acest eveniment. E momentul să dovedim Europei că nu a greşit atunci când ne-a invitat să intrăm în familia sa, că deşi suntem, poate, ruda săracă de la ţară, atunci când ne vom aşeza la masă împreună cu celelalte state din UE, nu ne vom face de ruşine.
Sunt multe motivele pentru care iubesc România, iar aici am enumerat doar câteva dintre ele. Trebuie să învăţăm să vedem şi partea plină a paharului, pentru că o atitudine constructivă poate fi mult mai sănătoasă decât una combativă. Atât am avut de zis astăzi. La mulţi ani, românilor!
Denisa Lala