Nu mai am timp de mâzgălit

Când lucram la ziar, aveam mereu pe masă hârtii și tot felul de pixuri. Și mâzgăleam, desenam, făceam tot felul de litere stilizate, la un moment dat chair ajunsesem să cred că am oareșce talent. Între noi fie vorba, am un scris de mână frumos, un pic mai haotic și mai puțin disciplinat decât al tatălui meu. 

Tatăl meu făcea gazeta de perete în liceu, avea tot felul de fonturi și putea să aibă o carieră frumoasă în domeniu, dacă nu ar fi prins tinerețea în comunism. Serios vă spun, avea penițe, tot felul de truse Rotring (?), scria cu zăpadă, cu litere gotice… Eu scriu frumos și atât. Nu am avut niciodată răbdare să stilizez o literă mai mult decât să curbez un pic D-ul sau L-ul de la începutul numelui meu.

Dar nu despre „fonturi de mână” vreau să vă vorbesc, ci despre motivul pentru care aveam timp, la serviciu fiind, să mâzgălesc și să desenez. Pentru că lucram pe un calculator depășit și atât de încet, încât aveam mulți timpi morți. Și al meu era cel mai rapid calculator din redacție, pentru că eu făceam tehnoredactarea!

Am simțit diferența dintre un calculator rapid și unul încet ieri, când am fost nevoită să schimb, pentru câteva minute, desktop-ul cu laptopul. Eu aveam o părere foarte bună despre laptopul meu, cum că ar fi rapid. Nu este chiar atât de rapid. PC-ul mi l-a pus Sebi pe steroizi, când și-a făcut un upgrade la avionul lui, înlocuind unele piese cu cele la care renunțase el. El are acum o rachetă spațială, iar al meu e un fel de Boeing. Evident că se mișcă bine și odată ce m-am obișnuit să lucrez pe el, întoarcerea la laptop e greoaie și termporară. Numai când e necesară.

Ba, m-am supărat pe Sebi când mi-a spus, cu superioritate, că mai bine aș folosi laptopul lui pentru treburile care necesită un procesor bun, că al lui e mai rapid. Ai, ai, ce ciudă îmi era pe el! Acum nu-mi mai este.

Prin comparație, calculatorul de la vechea redacție, pe care am lucrat opt ani fără să i se facă vreo reinstalare de Windows (XP, desigur), merge ca o căruță trasă de un singur cal, și ăla bătut și șchiop! De-aia aveam eu timp să desenez. Acasă nu m-am surprins niciodată desenând ceva, că nu am când. Dacă toate comenzile sunt executate aproape instantaneu, când să mai desenez?

6 thoughts on “Nu mai am timp de mâzgălit”

  1. Și eu scriu frumos, dar și ordonat. Și tot de la tata mi se trage. Iar de desenat/măzgălit, nu fac asta în timp ce lucrez, dar de fiecare dată când vorbesc la telefon sau ascult un podcast. Iar când eram pe băncile școlii, făceam asta fie pe ultimele sau primele pagini ale caietelor, fie pe margini.

    Toate ca toate, dar clipul m-a dat pe spate. E fascinant de urmărit.

  2. Off-topic.Ziceai anul trecut ca urma sa-ti renegociezi cu Vodafone contractul la telefonul mobil dar n-ai mai revenit cu rezultatul.Ai reusit sa obtii ce doreai ?

    1. Am o „cantitate” suficientă de minute naționale și SMS-uri (câteva sute, nu știu exact câte), 1 GB de net și nelimitat cu Vdf, la 5 euro/lună cu TVA inclus. Eu zic că e bine. Nu am negociat, am plecat și m-au chemat ei înapoi cu oferta asta, ce m-a convins a fost contractul pe șase luni pe care a trebuit să îl reînchei cu ei. Așa că acum sunt liberă de contract, pot să plec oricând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Este obligatorie bifarea căsuței GDPR / Checkbox GDPR is required

*

De acord / I agree

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.