Eu am mai spus-o: mulţi dintre cei care protestează împotriva Roşiei Montane [greşit spus „pentru salvarea Roşiei Montane”, pentru că ei nu vor salvarea acestei comune] nu prea înţeleg pentru ce protestează exact. Roşia Montană a fost salvată, în urmă cu doi ani şi jumătate, într-un birt din Deva:
„Vreau să zic şi eu vreo două vorbe în seara asta, cum zicea şi prietenul meu, că nu e important ce avem la mână, metalele astea preţioase, putem să ne băgăm tot în ele, aşa că să nu ne pasă, să nu ne pese; am văzut înainte un film în care nişte oameni care au fost crescuţi cu agricultura de mici au încercat să-şi facă un viitor plantând anumite plante, mă rog, încercau să-şi facă de mâncare singuri, şi-au venit repede nişte tipi cu nişte buldozere, îi dureau în … beton şi pur şi simplu le-a distrus toate recoltele plantate de ei de-o viaţă. Asta e o chestie naşpa pe care eu în mare parte n-o suport şi nu suport corporaţiile astea, care sunt tot după profit şi după «hai să ne meargă nouă bine, frate, nu ne interesează!»” [înregistrarea şi alte faze amuzante le găsiţi aici].
Numai că, doi ani şi jumătate mai târziu, Guvernul încă nu a dat „verde” pentru începerea exploatării miniere la Roşia Montană. Apropo de verde: oare despre aurul verde de ce nu vorbeşte niciunul dintre salvatorii Roşiei Montane? Că doar este şi el un bun al nostru, al tuturor, aşa cum este Roşia Montană, nu?
Păi… nu. Defrişările care se fac de ani buni în Munţii Apuseni nu interesează pe nimeni. Acolo sunt afaceri pe bani grei, dar nu ne interesează; ba dimpotrivă, se pare că proprietarii afacerilor de prelucrare a lemnului îşi trimit angajaţii să protesteze împotriva proiectului Roşia Montană.
Ce caută ungurii la Câmpeni? Surse din cadrul Jandarmeriei Române susţin pentru pesurse.ro că manifestația de la Câmpeni [judeţul Alba] a fost în cea mai mare parte organizată de Greenpeace Ungaria alături de grupuri anti-proiectul minier Roşia Montană din România. „Din cercetările noastre reiese clar faptul că cetăţeni maghiari, dar şi de alte naţionalităţi au organizat şi condus protestul. Cei mai mulţi protestatari sunt din diverse localităţi din ţară şi Bucureşti. Localnici au fost foarte puțini”, susțin sub protecția anonimatului surse din cadrul forţelor de ordine dispuse în număr mare în zonă după informaţiile primite de la serviciile speciale.
„La Roşia Montană, membrii Comisiei parlamentare au fost primiţi în aplauze. […] Acei protestatari care huiduie nu sunt din Roşia Montană”, a declarat primarul comunei, Eugen Furdui. Nu, sunt unguri şi nemţi. Angajaţi să protesteze. Mi se pare corect, şi eu îmi fac treaba pentru care sunt plătită, adică merg la serviciu şi fac un ziar. Doar de-aia primesc salariu.
Dacă tehnologia dăunează, lasă iPhone-ul şi hai la cules de mure! Este mesajul meu pentru protestatarii care i-au trimis pe locuitorii din Roşia Montană la cules de mure, pe motiv că tehnologia de ultimă oră folosită în viitoarea mină ar dăuna. Îi invit să încerce traiul ăsta timp de două luni, lăsând acasă toate gadgeturile care sunt create cu tehnologie de ultimă oră şi deci fără să-şi dea check-in de pe iPhone când culeg fructe de pădure. Nu sună prea bine, aşa-i?
Patrimoniul se salvează cu investiții, nu cu FânFest. O dată pe an, câteva sute de tineri se adună să bea la Roşia Montană pentru a salva patrimoniul. Le spun „noroc” şi îi invit la Roşia şi în celelalte 362 de zile ale anului, ca să vadă investiţiile făcute deja în scopul pentru care ei îl invocă pe Bachus.
Nouă mii de pagini de date științifice vs. sute de sloganuri. Studiul de evaluare a impactului asupra mediului al proiectului Roşia Montană are 6.000 de pagini de informaţii ştiinţifice, care confirmă că proiectul e mai sigur decât e strict necesar prin lege. Alte 3.000 de pagini de rapoarte internaţionale vorbesc despre cele mai bune tehnologii, alese pentru proiect. De cealaltă parte, avem sloganuri. Avantajul acestora din urmă este că rimează şi sunt mai uşor de citit şi de înţeles pentru cei mulţi.
La final, vă las cu un filmuleţ care s-ar putea să vă dea de gândit: