Poate că o să vi se pară ciudat că scriu despre asta la început de martie, dar la ce să te aştepţi de la un om care doarme mai mult ziua şi se gândeşte cu drag la iarnă doar vara şi viceversa?
Ca un „copilot fără permis”, poate că nu sunt cea mai în măsură să dau dea sfaturi despre maşini, dar vă asigur că nu încerc decât să vă vorbesc din experienţă. Experienţa mea constă în mii de kilometri parcurşi în dreapta, ca ajutor de şofer [şoferul: „aprinde-mi o ţigară”, „schimbă CD-ul”, „s-au aburit geamurile” / eu: „atenţie la groapa aia!”, „limită de 70 km/h”, „vezi că-i linie continuă”, „nu intra în depăşire, că-mi stă inima în loc”, „suntem în localitate”, „ai aprins luminile?”, „ţi-ai pus centura?”].
Poate cel mai important sfat: iarna, echipaţi-vă maşina cu anvelope de iarnă! Nu pot să subliniez asta suficient, cauciurile de iarnă sunt cele mai importante, fie că plecaţi la drum lung, fie doar pentru o plimbare scurtă. Am văzut cu ochii mei diferenţa dintre cauciucurile despre care tata îmi tot spunea că-s „ca-n palmă” şi cauciurile de iarnă pe care le-am cumpărat după ce era să dansăm cu TIR-urile într-unul dintre multele sensuri giratorii din Deva. Începuse să ningă încet, dar suficient cât să se depună zăpada pe şosea.
Era şi foarte frig, aşa că drumul îndeplinea toate condiţiile pentru ca o maşină neechipată corespunzător să derapeze, dacă şi viteza cu care rula era mare. Noi aveam 70 km/h – ieşisem deja din localitate, dar primarul Devei a pus giratorii peste tot, chiar şi între Deva şi Sântuhalm – şi am avut noroc cu două chestii: în primul rând, cu experienţa tatălui meu, care a condus peste un milion de kilometri [sau două?] în cei aproape 40 de ani de când şofează, şi în al doilea rând, cu faptul că în giratoriu, în secunda în care am derapat noi, nu era nici o maşină. Un TIR venea alene din spate, deci dacă şoferul – tata, adică – n-ar fi fost foarte bun şi „timingul” perfect, astăzi nu mai scriam pe blog… cel mult dictam cuiva articolele. :D
De-aia zic să nu vă jucaţi cu vieţile voastre. Cauciucurile de iarnă sunt scumpe, dar au fost inventate cu un scop: acela de a vă ajuta să conduceţi în siguranţă iarna. Sfatul meu: dacă afară ninge şi auziţi şoferul spunând „…ca-n palmă!”, nu vă urcaţi în maşină şi, dacă puteţi, nu-l lăsaţi nici pe el să plece cu maşina.
Când plecaţi la drum, din maşină nu ar trebui să vă lipsească:
- combustibil suficient – pana prostului e amuzantă doar când li se întâmplă altora!
- bani, că s-au mai văzut deştepţi care au plecat la drum „fără griji şi fără bani”, fiind nevoiţi să-şi cheme prietenii în ajutor
- trusa de prim ajutor – şi asta e obligatorie dintr-un motiv bine întemeiat
- cel puţin o pătură groasă
- mâncare – nu aţi vrea să rămâneţi înzăpeziţi la mama naibii, în mijlocul pustietăţii, fără un gram de mâncare, nu-i aşa?
- apă – cât mai multă, mai ales vara! Eu am întotdeauna cu mine cel puţin o sticlă de 2 litri de apă minerală, oriunde m-aş duce [cu maşina, că despre asta vorbim]
- bateria telefonului încărcată, iar dacă nu se poate, un încărcător auto
- o brichetă funcţională sau măcar o cutie de chibrituri, chiar dacă nu sunteţi fumători – pentru că dacă rămâneţi fără benzină sau motorină, eventual şi fără semnal sau baterie la telefon, puteţi să vă încălziţi la foc până când vine cineva să vă salveze
- haine groase – chiar şi vara, noaptea e frig şi dacă aţi plecat la drum îmbrăcat doar cu un tricou şi nişte pantaloni scurţi, în momentul în care vă „lasă” maşina o să vă fie cam friguţ
- medicamente esenţiale – dacă ştiţi că vă apucă durerile de cap din senin, e de preferat să aveţi la voi nişte pastile care să vă scape de dureri decât să umblaţi prin oraşe străine în căutarea unor farmacii. Dacă, în schimb, urmaţi un tratament prescris de medic, nu vă uitaţi pastilele acasă, e posibil să nu le primiţi fără reţetă!
- hârtie igienică şi/sau şerveţele – aici cred că nu mai trebuie să explic! Chiar şi cu sutele de benzinării din toată ţara e posibil să aveţi surprize neplăcute, de genul „toaleta este defectă” sau lipsa hârtiei igienice
- un GPS vă poate scoate de pe cele mai întortocheate străzi, cu condiţia să aibă hărţile actualizate. Aparatele pe care le-aţi folosit în trecut sunt cele mai bune, vă spun şi asta din experienţă: „doamna Ioana”, adică GPS-ul pe care-l avem de vreo trei sau patru ani, ne-a dus la adresa specificată, pe când un GPS cu hărţi mai noi, dar pe care nu-l mai folosiserăm, ne-a lăsat la vreo patru străzi mai încolo, că poate aveam chef să ne plimbăm cu bagajele după noi
V-aş mai spune să verificaţi nivelul uleiului şi să vă asiguraţi că aveţi pneurile umflate suficient, dar astea-s chestii pe care sigur le-am citit şi eu pe undeva, pentru că n-am făcut niciodată treaba asta, nefiind şofer. Şi v-aş mai spune să fiţi atenţi unde parcaţi atunci când vă aflaţi într-un oraş străin, să nu vă uitaţi cheile în maşină, să nu lăsaţi obiectele de valoare la vedere indiferent că sunteţi la periferia Bucureştiului sau în centurl Vienei. Dar îmi place să cred că lucrurile astea le ştiţi şi voi.
Consider că a pleca la drum pregătit pentru orice situaţie este un obicei sănătos. Nu lăsaţi lucrurile la voia întâmplării atunci când vine vorba despre siguranţa voastră! Găsiţi şi alte obiceiuri sănătoase pe Twitter.
as completa lista cu „mai mult de 3 CD`uri cu muzica”. am mai plecat in concediu cu o selectie foarte limitata de muzica si am ascultat tot alea cateva cantece sute de kilometri sau sufeream la posturile de radio lame de pe autostrazi.
daaa muzica e foarte importantaaa
eu sa DAU, tu sa DAI, el/ea sa DEA.
cine nu e in masura sa dea sfaturi? eu, copilotul fara permis – forma corecta: sa DAU sfaturi
BUN! Acum, daca ai fi scris ‘cea mai in masura persoana care sa’ … atunci era corect ‘sa dea’. cine sa dea? ea, persoana. – forma corecta: sa DEA sfaturi
parerea mea :)
Cred ca lista asta e buna pentru iarna, nu pentru vara :)
La mine, cutia de echipare ocupă aproape jumătate din portbagaj. Niciodată nu şti când ai nevoie de ceva.