…de asemenea, locurile mele preferate dintr-un oraș

De fiecare dată când călătoresc, fie că o fac în țară sau în afara ei (mai răruț, în ultima vreme, dar n-or intrat zilele în sac!), îmi place să merg în gări și piețe. De fapt, am sentimente amestecate față de aceste locuri. În primul rând, pentru că nu sunt neapărat fana băilor de mulțime, mai ales când mulțimea este compusă din oameni de toate culorile și din toate păturile sociale. Prefer să mă deplasez fără să îmi fie gândul la portofel, telefon și ce alte lucruri de valoare mai am asupra mea. În al doilea rând, îmi place, totuși, să văd oamenii adevărați ai locului. Numai în piață poți vedea cam toate categoriile de oameni dintr-un oraș, cum numai în gară vei întâlni oameni de tot felul, de la cerșetori și homeleși, la bogați care aleg să meargă cu trenul (la vagonul de dormit) decât să își obosească șoferul. 

În majoritatea orașelor, gările sunt printre cele mai vechi clădiri. În orașele cu istorie, aceste clădiri sunt, de obicei, adevărate bijuterii arhitecturale.

Gara din Antwerp, Belgia – mai multe poze sunt pe Wikipedia

În ciuda calității relativ dubioase a oamenilor care populează Gara de Nord din București, acolo mi-am petrecut multe ore așteptând pe câte cineva, vreun tren, să treacă timpul, acolo l-am întâlnit prima dată pe Sebi, acolo am văzut pentru ultima dată alte persoane și dintre toate obiectivele Bucureștiului, acolo mă simt cel mai „acasă”. Am adunat multe ore de așteptat pe unii și pe alții pe terasele de la Mc și KFC, dar și la incomodele măsuțe din acvariul pentru fumători de la Coffeeright.

Și în gara din Florența (Italia) mă simt „ca acasă”, pentru că am așteptat la un moment dat pe cineva pe acolo și am făcut multe ture, ajungând să cunosc împrejurimile. Știu unde-i McDonald’s-ul, am fost în farmaciile de pe acolo, m-am minunat de automatele de bilete de tren, am studiat cu atenție lumea pestriță care trecea pe acolo, am făcut ochii mari când am văzut trenurile (din exterior).

Se spune că îți lași câte o bucățică din suflet prin locurile în care călătorești. Ei bine, mie o bucățică mi-a rămas în Mercato Centrale, piața din Florența, Italia care a fost construită în anul 1874.

Foto: Mercato Centrale, Shutterstock

O altă piață care mi-a rămas în minte și pe care sper să apuc să o mai vizitez măcar o dată în viață este La Boqueria, din inima Barcelonei (situată pe La Rambla, fâșia turistică populată zilnic de mii și mii de turiști), în singura parte a Spaniei pe care am reușit să o vizitez. Someday, though…

Foto: La Boqueria, Shutterstock

Lăsând la o parte piețele și gările din țările mai răsărite, în piețele românești îmi place să caut produse locale, mă fascinează tot ce nu e fabricat în serie și cred că mi-aș da și ultimii bani pe produse tradiționale. Chiar dacă fructele și legumele nu provin neapărat din grădinile localnicilor, că doar de unde să aibă țăranul român pomelo și banane și portocale?, tot îmi place câng le găsesc pe toate reunite într-o hală.

Țin minte că în Toscana (Italia) am avut ocazia să merg într-o hală unde se vindeau fructe și legume en-gros. Cred că orice fruct sau legumă ți-ai fi dorit, găseai acolo, cu condiția să fie în sezon. Nu se vindeau la bucată, nu stătea nimeni să negocieze sau să-ți aleagă roșiile, îți puneai într-un coș lădița cu câteva kilograme de roșii, portocale, săculețul de cartofi, de kaki etc. La final, te duceai cu coșul la ieșire, unde un angajat îți scana codurile de bare sau tasta niște coduri, nu mai știu exact, și îți făcea totalul, plăteai și plecai acasă. Prețurile erau mai mici decât în supermarket și mi se pare că produsele erau, majoritatea, locale.

În aceeași zonă, era amenajată și un fel de piață de pește, de fapt o hală acoperită, de unde puteai lua tot felul de pești și fructe de mare proaspete sau congelate. Raiul bucătarilor, vă spun. Și tot acolo am mai fost într-o hală cu produse „kilometrul 0”, provenite în totalitate de la producători locali, mai mici sau mai mari. Ca într-o hală de la noi, aici se găseau legume, fructe, produse lactate, carne și produse din carne. Îmi vine să plâng când îmi amintesc cât gust aveau toate mâncărurile alea!

Hala Obor, din Hunedoara

Da, fac ce fac și tot la piețele străine ajung. Anul ăsta plănuiesc să ajung prin mai multe orașe din țară, așa că sper că voi avea ocazia să vizitez mai multe piețe. Și, cine știe, poate în octombrie chiar ajung la târgul de vechituri de la Negreni (pe drumul de la Cluj spre Oradea).

Vouă ce vă place în piețe? Dar în gări? Ce recomandări aveți pentru mine – ce piețe sau gări să nu ratez în orașele mari din România?