Am ochelari noi: Crizal Prevencia, de la Essilor

Știți cum, din primul salariu, oamenii își cumpără ceva frumos, care să le rămână amintire, sau își fac o plăcere pe care nu și-au permis-o când nu erau angajați? Ei bine, și eu din primul salariu i-am cumpărat mamei mele un parfum Pret a Porter. Iar din ultimul salariu mi-am făcut ochelari. 

În urmă cu trei ani și-un pic, primeam cei mai faini și mai scumpi ochelari din viața mea. Știind că lentilele alea au costat o avere, am avut foarte mare grijă de ei [de ochelari] și în afara unui punct pe lentila dreaptă și a pernuțelor de silicon pe care le-am schimbat ocazional, până de curând ochelarii mei au fost aproape impecabili. Numai că într-o zi mi-am pus lentile de contact și am uitat să iau cu mine tocul ochelarilor – pe care i-am pus „liberi” în ghiozdan. Și apoi m-am lăsat pe ghiozdan, iar un braț s-a cam îndoit. Eh, asta e, mi-am zis, oricum am avut atâta grijă de ei timp de trei ani, e timpul pentru o nouă pereche!

Nu erau stricați, ramele Aboriginal chiar au meritat toți banii, dar aveam emoții că o să rămân fără ochelari și, evident, fără bani, că de-acum sunt șomeră. Așa că mi-am pus în cap să-mi fac niște ochelari noi, de rezervă. După trei ani era vremea să-mi fac și un control, cine știe, poate mi-au mai scăzut dioptriile, poate au crescut?…

De unde?! Știți cum se spune, că pe la 30 de ani se stabilizează dioptriile, nici nu mai cresc, dar nici nu mai scad? Nu am crezut, dar așa este. Iată-mă, după trei ani, cu aceleași dioptrii! Sunt tare fericită, una dintre temerile mele cele mai mari e orbirea. Brrr.

Odată cu vizita la optică, am aflat despre existența unui nou tip de lentile: Prevencia, tot de la Essilor. Parcă-mi era dor de niște lentile din sticlă pe care să le pot lovi, de niște ochelari pe care să-i pot azvârli oriunde fără teama că zgârii lentilele, dar când am aflat cât de mult a avansat acest domeniu în ultimii trei ani, am ridicat o sprânceană și am continuat să ascult.

Crizal Prevencia, cea mai recentă inovație din familia Crizal, oferă o mai bună protecție pentru sănătatea ochilor. Razele UV periculoase și lumina albastră-violet sunt filtrate, în timp ce lumina utilă este lăsată să treacă. Astfel, Crizal Prevencia ajută la prevenirea îmbătrânirii premature a ochilor. De asemenea, Crizal Prevencia oferă protecție completă a lentilelor împotriva reflexiilor, murdăriei, zgârieturilor, prafului și apei.

Mă rog, și cu ăștia mă port de parcă ar fi o păpădie din-aia cu puf, care nu trebuie să se dezintegreze, deși realizez că nu-i cazul. Dacă ați ști în ce hal am stropșit o lentilă din sticlă pe care am călcat în urmă cu niște ani, mi-ați înțelege teama și grija exagerată.

Diferențele dintre plastic/policarbonat și sticlă sunt mari. În primul rând, e greutatea, lentilele din sticlă fiind mai grele și punând mai multă presiune pe nas și urechi, în funcție de rama pe care sunt montate. Apoi,  lentilele heliomate din sticlă se închid mult mai greu la culoare când sunt expuse la soare, față de cele din „plastic” – și se deschid mai greu când intri într-o încăpere întunecoasă. Nu recomand nimănui, dar dacă scapi o pereche de ochelari cu lentile de sticlă pe un covor sau pe parchet, îți stă inima în loc, în timp ce ochelarii cu lentile ușoare nu pățesc nimic – și pe asta am „testat-o”.

Și mai am o singură chestie de zis: chiar dacă nu mi s-au schimbat deloc dioptriile, chiar văd [literalmente!] o diferență între lentilele pe care le-am purtat în ultimii trei ani și cele pe care le am acum. Cu astea noi văd mai clar; și nu e din cauză că ar fi mai curate sau mai nezgâriate decât cele vechi, pentru că v-am zis, celelalte arată impecabil, le spălam în fiecare seară cu săpun lichid. Pur și simplu, am o imagine mai clară – și nu credeam că e posibil.

Mai multe despre lentilele Crizal Prevencia de la Essilor puteți citi aici.

P.S.: Iată ce ziceam acum trei ani: „Dacă fac vreo nefăcută cu ochelarii ăştia [deşi eu sper să nu, pentru că nu sunt cei mai ieftini…], următoarele rame vor fi verzi, fără discuţie. Sau roşii. Sau mai bine albastre? Aşa arată o Balanţă pusă în faţa unei alegeri simple”. Cam așa a fost: am căutat rame verzi, nu am găsit decât verde neon, așa că am ales roșu, o culoare mult prea îndrăzneață, cu care nu mă prea înțeleg eu… dar ce să vezi, și laptopul meu este tot negru cu roșu! Lasă, că nici mașina nu e verde și nici portocalie.

Și dacă mă uit în jur cu atenție, mai am o boxă S-Bass roșie cu negru, geanta de laptop e tot roșie cu un pic de negru și mai mult gri și oi mai avea și alte accesorii roșii pe care le port fără să-mi dau seama.