Lunea mâinilor îndemânatice: Creativitate pe caniculă

Cine a spus că nu poți fi creativ pe caniculă? Sigur nu eu! Creativitatea, cheful de a meșteri ceva, nu sunt condiționate neapărat de vreme. De câteva săptămâni, de când sunt șomeră, mi-am propus să îmi pun ordine întâi prin lucruri și apoi în gânduri. 

Mintea mea funcționează foarte bine în două situații: când sunt înconjurată de o curățenie perfectă și când e curat, dar toate lucrurile-s împrăștiate într-un haos controlat și doar de mine înțeles. Totuși, în ultimii ani am cam renunțat la haos în favoarea ordinii, nu știu dacă e început de OCD sau așa e normal.

Despre ordinea în lucruri o să vă mai povestesc, cert e că acum mă apasă pe creier cele patru sau cinci cutii imense în care sunt oarecum aranjate toate sculele și materialele mele pentru făcut chestii creative/pentru hobby/pentru mărgelit și creat chestii din FIMO. În ultimii ani nu am mai avut nici timp, dar nici chef să le scot din cutii. Erau deja prea multe și nu se justifica să mă întind cu ele prin toată casa doar pentru o bijuterie din FIMO, de exemplu.

Acum mă gândesc tot mai serios la o reorganizare, la o foarte drastică sortare și poate, având doar două cutii în loc de cinci, voi fi mai des tentată să lucrez cu mărgeluțe sau să modelez chestii din FIMO. Ar fi și păcat să nu o fac, la cât de mult mă relaxează!

Până atunci, însă, aveam în baie o sticluță din plastic de la un gel de duș cremos, pe care l-am terminat cu greu, mi-au trebuit câțiva ani ca să „scap” de el. Nu m-am îndurat să îl arunc pentru că simțeam că pot face ceva frumos din sticluța lui și mi-ar fi părut rău să torn în chiuvetă un produs doar ca să-i folosesc ambalajul. Nu ăsta e scopul reciclării, așa cum nici cumpărarea de produse de tot felul [așa-numitele „craft supplies”] cu scopul de a le transforma în altceva nu te face un reciclator.

Să dai o viață nouă unui obiect pe care altfel l-ai arunca – asta înseamnă să fii mafiot. Glumesc, asta înseamnă upcycling, adică un fel de reciclare mai șmecheră decât reciclarea „obișnuită”.

Ei bine, sticluța despre care vă zic avea un mare bai: după ce i-am îndepărtat autocolantul păcătos, a rămas super lipicioasă. De pe sticlă mai dai jos lipiciul urâcios, dar pe plastic… mai bine îl arunci. Numai că, v-am zis, eu nu voiam să o arunc, că mă gândisem la noua ei viață deja de prea mult timp.

Hmm, păi ce să și faci cu o sticluță lipicioasă? Să lipești ceva pe ea, dar ce? Și cu ce? Și uite-așa mi-a venit ideea: să lipesc mărgeluțe colorate cu ajutorul adezivului pentru decoupage/tehnica șervețelului. Căutând prin cutiile alea, că v-am zis că-s multe, am dat peste un recipient cu adeziv hobby, nedesfăcut, dar expirat de doi ani. Asta-i risipă… noroc că adezivul încă mai poate fi folosit fără probleme, iar surpriza cea mai plăcută a fost când am constatat că după uscare, din alb devine transparent. DACĂ AȚI ȘTI CÂT AM CĂUTAT UN ASTFEL DE LIPICI!!! Iată că îl aveam în casă și nici măcar nu știam de el.

Mărgeluțe colorate aveam dintr-o altă viață, când mă apucasem să le înșir pe sârme și să fac brățări pe care nu le-am vândut niciodată. Ba chiar aveam o pungă destul de mare cu mărgele amestecate. De obicei, ele se vând pe culori, câte o punguță ziploc cu câteva zeci de grame de mărgele foarte mici [sand beads le zice în engleză] costă aproximativ 1-2 lei. Le-am luat pe cele amestecate, am găsit o pensulă și am trecut la treabă.

Câteva ore mai târziu, aveam și rezultatul final. Problema e că nu poți lipi mărgeluțe până la epuizare – a ta sau a lor -, din cauză că lipiciul nu se usucă foarte ușor, nici măcar atunci când afară sunt 100 de grade. Nu poți veni cu pensula peste stratul de mărgeluțe, pentru că nu faci decât să le muți dintr-un loc în altul. Așa că procedezi așa:

• aplici un strat de adeziv/lipici pentru decoupage
• ții sticluța deasupra unei tăvi și torni pur și simplu mărgeluțe peste lipici
• aranjezi mărgelele ca să nu rămână prea mult spațiu neacoperit
• pauză
• când s-a uscat adezivul, mai dai un strat pe unde e necesar și iei câteva mărgele pe care le pui în locurile rămase neacoperite
• continui până când toată suprafața este acoperită

Cel puțin așa am procedat eu. Dacă voi aveți alte idei, le ascult citesc cu drag.

Acum am mai găsit două sticluțe mici prin casă, de data asta din sticlă și nu din plastic, așa că am trecut la treabă.

Pe una am lipit mărgeluțele așa cum am făcut și cu prima, iar pe alta intenționez să le aranjez în așa fel încât să fie toate cu găurelele la vedere, adică să nu fie nici o mărgea culcată. Probabil că va arăta mult mai bine acest model, daaar vai de capul meu cât e de lucru! Pun 10 mărgele, iau acul de cusut și cu vârful le întorc ca să stea „în picioare”!

Dacă sunteți curioși, vă țin la curent cu evoluția „lucrărilor”. Nu le termin foarte ușor pentru că am alte lucruri de făcut și încep câte cinci „proiecte” pe care le duc în paralel și apoi vin altele și tot așa.

Adevărul e că pozele astea nu le prea „fac dreptate” micuțelor sticle colorate. Cel puțin cea pe care am terminat-o pur și simplu îmi umple inima de bucurie de fiecare dată când o admir.