Un an de mers pe jos

Ce titlu ciudat… deși am 36 de ani, deși în copilărie și adolescență am mers pe jos zi de zi, de la o vârstă am devenit comodă și nu mai concepeam să merg la lucru, de exemplu, fără mașină. Mersul pe jos a devenit o activitate consumatoare de timp, rezervată celor care nu aveau alternativă. De multe ori mă uitam chiorâș la oamenii care parcurgeau distanțe mari pe jos și a trebuit să devin sedentară ca să înțeleg cât de importantă și de benefică este pentru sănătate această activitate. 

Acum un an, într-un noiembrie foarte friguros (astăzi, 3 noiembrie, am transpirat în tricou, afară fiind 23-25 de grade. Abia la Sarmizegetusa Regia mi-am luat o bluză pe mine, în rest, m-am simțit ca într-o frumoasă zi de primăvară!), am decis să las mașina acasă și să aleg, în schimb, transportul în comun pentru deplasarea la serviciu (dimineața era super frig, nu doar frig), iar după program, să mă întorc acasă pe jos. Și așa am făcut.

Îmi pare rău că nu am reușit să aflu câți kilometri am parcurs de-atunci, ai zice că programele care te încurajează să le folosești ca să îți măsori pașii făcuți și caloriile consumate ar avea și această foarte importantă funcție, dar nu! Tot ce am este Google, care îmi spune în fiecare lună câți kilometri știe el că am parcurs în acea lună și câte ore am petrecut într-un vehicul (în mișcare). Aș putea să iau fiecare zi la rând și să calculez câți pași am parcurs, dar nu sunt maniacă și nici nu m-am lovit la cap! Ce mai știu este că din martie, de când am reînceput să folosesc S Health regulat, am parcurs în medie între 8.000 și 10.000 de pași pe zi. Bineînțeles că mediile sunt calculate incluzând zilele de sâmbătă și duminică, iar de multe ori astea sunt zile când mă învârt doar în jurul casei.

În fine. Am un an de când merg pe jos susținut și recunosc că dacă nu aș avea telefonul care îmi numără pașii și care mă avertizează în fiecare zi că trebuie să mă mișc, că trebuie să ajung măcar la targetul autoimpus de 10.000 de pași, nu aș face mare lucru. Fără un impuls mi-e greu să mă ridic de pe scaun și nici Rexona nu poate să difuzeze zilnic reclama cu Simona Halep care ne încurajează să facem măcar 5.000 de pași pe zi, în fiecare zi.

Tot mergând pe jos, am ajuns pe dealuri și prin pădure

Recomandările mele

👉 Așadar, dacă aveți un telefon Samsung, instalați-vă aplicația S Health! Este foarte complexă și măsoară pașii bine, vă fixați un țel (numărul de pași de făcut pe zi) și are ea grijă să vă pună la treabă!

👉 Lăsați Location pornit pe telefon și Google vă va arăta pe unde ați umblat, cu o acuratețe de speriat (vorbim despre telefoanele cu Android, desigur). Aici: https://www.google.com/maps/timeline.

👉 A, și dacă tot recomand chestii, e musai să dau un sfat esențial: nu mergeți cu pantofi incomozi! Este cea mai mare prostie pe care o puteți face, iar după ce vă ”bat” papucii timp de câteva ore, nu veți mai vrea să auziți de mersul pe jos.

👉 De când merg pe jos zi de zi, am ”ros” două-trei perechi de încălțări. Pantofii nu-s făcuți ca să stea frumos pe raft și să vă țină o eternitate, așa că nu ezitați să vă cumpărați încălțăminte comodă și de calitate. Eu am devenit fană Skechers, Sebi la fel, pe lângă ”adidași” (hehe), el are și o pereche de bocanci foarte ușori și foarte comozi. Eu încă mai caut ceva potrivit pentru iarnă, dar nu mă grăbesc, pentru că e noiembrie și mi-e cald! Revenind: Skechers au la interior tălpile acelea super moi, din spumă cu memorie, care vă ajută să călcați ca pe norișori pufoși, iar chestia asta este foarte importantă când ai de mers 10 kilometri pe zi!

👉 Când depun efort prea mare, ca să previn apariția febrei musculare, fac o baie fierbinte și iau o aspirină înainte de culcare. Face minuni! Nu mă trezesc ca nouă, dar nici nu plâng când vreau să mă cobor din pat.

👉 Uneori e nevoie de tot felul de ”aditivi”: apă cu vitamine, pastile simple de magneziu, batoane energizante. Pe astea vi le descoperiți voi prin trial and error, adică testați până când vedeți ce vi se potrivește. Pentru articulații, în speță genunchi cu probleme, eu recomand colagenul fie ca băutură (ArtroHelp, Supramax Articulații – pe astea le-am luat eu și sunt foarte bune), fie sub formă de capsule (ColaFast, sunt un pic mai scumpe dar cică ar fi cele mai bune) sau de la mama natură: supă de oase, că de-acolo vine gelatina, sau turmeric – ca antiinflamator natural.  Supa de oase este o variantă ieftină, dar consumatoare de timp și s-ar putea să nu vă placă. Dacă aveți dureri de articulații, turmericul îl puneți în capsule goale (dacă găsiți o sursă de capsule mari, să îmi spuneți și mie, vă rog!) și luați 2-4 capsule pe zi. Din nou o spun: testați și vedeți ce merge pentru voi. Se pare că suplimentele de colagen stimulează organismul să producă și el colagen și asta face foarte bine la articulații. Pe mine mă ajută toate variantele, turmericul când am dureri, colagenul luat câteva zile la rând mă scapă de scârțâitul genunchilor și de durerile mari.

E ușor să mergi pe jos. Cel mai greu e să faci primul pas. Prima zi, când îți zici: azi nu mai iau mașina, merg pe jos. Mergi cu autobuzul, împarte un taxi cu colegii, iar la întoarcere vino pe jos. Dacă deja te gândești că tu nu ai cum, că trebuie să te bagi pe la magazin înainte de a veni acasă, că trebuie să faci alte comisioane, că te grăbești să ajungi acasă, deja ai pornit cu… stângul.

Nu căuta scuze să nu te apuci, caută soluții să strecori în program măcar o oră de mișcare pe zi.

Mersul pe jos este cel mai la îndemână, că toți știm să mergem și avem deja ”aparatura” în dotare: două picioare. Succes!