Un an de nefumat

Nu credeam, sincer, că o să ajung să scriu cu atâta detașare despre fumat. Eram cea mai înverșunată fumătoare și nu concepeam viața fără țigări… Până acum fix un an. Începând din 27 decembrie 2014, nu mai fumez.

Am spus că înainte nu concepeam viața fără țigări. Atât de rău e când ești fumător. Toată viața ți se învârte în jurul bețelor de tutun care nu îți aduc absolut nimic bun. Am citit și cartea lui Allen Carr, mai demult. Am dat din cap aprobator la fiecare paragraf, dar când am terminat-o, m-am declarat de acord cu omul, dar încă fumătoare.

Printre puținele lucruri pe care mi le amintesc din carte:

• țigările te țin captiv: ajungi să îți faci stocuri, ca să nu cumva, doamne feri, să rămâi vreodată fără țigări, că e ca și cum ai rămâne fără aer
• o țigară e de ajuns ca să devii dependent. Pe asta nu am crezut-o și în continuare tind să nu o cred, daaar (!) odată ce am stins ultima țigară, nu vreau să risc mă întorc la a fi fumătoare – dacă e adevărat, totuși?

Da, cam atât. Cum spuneam, mi-a intrat pe o ureche și mi-a ieșit pe cealaltă, deși am fost de acord cu tot ce scria acolo. Pur și simplu, mi s-a părut stupizel să îmi schimb total viața în urma citirii unei cărți; nu sunt atât de ușor influențabilă, asta încercam eu să arăt atunci.

Mâncarea are gust? Simți mirosurile mai abitir*?

* Vai, cât de urât e cuvântul ăsta! Nici după un an nu simt că mâncarea ar avea alt gust, mai intens, sau că aș percepe mirosurile mai ca fiind mai puternice. Într-adevăr, am nasul mai puțin înfundat. Simțul olfactiv l-am avut mereu sensibil, o miros pe mama de la câțiva metri și îi spun cu care dintre parfumurile mele noastre s-a dat. Chiar și crema de față i-o recunosc după miros, dar asta o făceam și înainte, nu doar acum.

Alte efecte ale lăsatului de fumat (adică ale revenirii la normalitate)

Și ce am observat este că nu mai tușesc. Înainte, când eram fumătoare, „behăiam” aproape în fiecare zi, fără să realizez că era de la țigări. Cât de logic poate fi, de fapt: normal că dacă de cel puțin 20 de ori pe zi inhalezi aer cu fum, îți cam strici plămânii și căile respiratorii, normal că tușești! Acum tușesc doar când stau în fum, când sunt răcită (not so much, ceea ce e bine) și… când strig prea tare sau când stau în praf. Și de la unele produse de curățenie prea puternice. Atât.

Sunt mult mai sensibilă. Când fumam, eram convinsă că nefumătorii sunt niște fițoși butthurt care doar se dau răniți / intoxicați de fumul meu de țigară. Să fim serioși, e un pic de fum, cât de tare ar putea să te deranjeze? Cum să te plângi că fumul trece pe sub ușă și îți împute hainele??? Ei bine, e adevărat! Simt când se fumează în camera alăturată, dacă ușa nu se închide ermetic (și nu se închide), iar dacă stau o oră într-un birt fără ventilație și în care se fumează, când ajung acasă trebuie să bag tot la spălat și să mă bag și eu la duș. Nu că nu aș face-o oricum, dar nu imediat cum ajung acasă, scârbită de miros.

Economii: unde-s banii pe care nu i-am mai dat pe țigări?

Câți bani am economisit? Hahaha, ce glumă bună! Șomeră fiind, nici măcar facturile nu mi le-am putut plăti singură, deci am avut norocul că a avut cine să mă întrețină. Nici nu se mai punea problema de bani de țigări ori de tutun, să mai fi fost fumătoare atunci când am devenit șomeră, deci bineînțeles că nici de economisit nu s-a pus problema. Nu am pus nici un leu deoparte și nu sunt mândră de asta, dar nici veniturile mele nu mai sunt cele care erau în decembrie 2014, când m-am lăsat de fumat.

Oricât de mulți bani aș câștiga, nu aș mai concepe să dau 15 lei zilnic pe un pachet de țigări. Nu știu dacă știți (am mai scris despre asta), dar de ceva timp eu îmi făceam țigările din tutun cumpărat vrac de la unguri și tuburi la fel. Plăteam, lunar, cam jumătate din cât plătește un fumător român pe țigări. La un pachet și jumătate de țigări pe zi, acum ar „trebui” să dau cam 23 de lei pe zi, deci în medie cam 700 de lei pe lună pe țigări. Și vă întreb: de unde Cristos???

Cum naiba reușesc să fumeze cei care au acest viciu și câștigă 1.000 de lei pe lună? Nu ridicați din sprâncene, într-un oraș mic de provincie, așa cum este Hunedoara, 1.000 de lei este un salariu chiar bunicel… știu oameni care fac naveta și lucrează în schimburi pentru un pic mai mult de atât, și lucrează, nu se joacă! Deci cum naiba să îți dai mai aproape jumătate din venituri pe niște iarbă uscată care nu te ajută cu nimic?

Dacă nu mai fumezi, te îngrași?

Da, eu m-am îngrășat. Asta e, îmi asum alegerea de a mă îndopa cu dulciuri și paste și alte prostii delicioase în loc de a mă afuma pe interior. Cred că e mai ușor să scad colesterolul cu pastile decât să vindec un eventual cancer pulmonar, doamne feri.

Alte articole pe care le-am scris despre lăsatul de fumat:

• Cea mai mare problemă, atunci când te laşi de fumat… este că nu mai ştii când să iei o pauză de la ce făceai
• Cum e să nu mai fumezi după 15 ani
• Primele zile de privaţiuni sunt mai grele

În altă ordine de idei, îmi pare rău că am ajuns ceea ce nu că uram, dar mă enerva când eram fumătoare. Dar îmi pare bine că nu mă mai intoxic cu fum, că plămânii mei sunt mult mai curați acum și că nu mai ard bani. Voi puteți să faceți ce vreți, e sănătatea voastră în joc, sunt banii voștri. Dar dacă ne întâlnim undeva unde se fumează și nu stau prea mult, să nu o luați personal.