Vizită în HD: Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Sarmizegetusa Regia

În cea de-a doua zi a Vizitei în HD, bloggerii au vizitat cetatea Ulpia Traiana Sarmizegetusa, [pe numele său complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa]. Aceasta a fost capitala Daciei romane şi este situată la o distanţă de 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei. Ruinele oraşului antic constituie azi obiectul unui complex arheologic în localitatea Sarmizegetusa din judeţul Hunedoara.

Faţă de ultima mea vizită aici, am constatat că s-a schimbat cel puţin un lucru: vizitatorii trebuie să plătească un bilet de intrare în valoare de 4,5 lei, iar cetatea este acum îngrădită. M-am bucurat să văd autocare cu turişti, asta înseamnă că oamenii sunt interesaţi de istorie şi se pare că şcolile organizează iarăşti excursii pentru elevi. Nu mi-a plăcut s-o aud pe o educatoare, în faţa Castelului Corvinilor din Hunedoara, zorindu-i pe copiii care voiau să cumpere suveniruri: „Haideţi, mai repede, că trebuie să ajungem şi la Mec„!

Treburile administrative nu mi-au permis să vizitez iarăşi cetatea, dar e aproape, pot să o văd oricând. 

La fel am spus şi despre Sarmizegetusa Regia şi iată că am ajuns s-o văd pentru prima dată abia acum, la 30 de ani. Diferenţa dintre cele două foste capitale este că prima e situată la şosea, pe drumul dintre Haţeg şi Caransebeş, iar la cea de-a doua se ajunge greu, de preferinţă cu o maşină de teren. Drumul către Regia este ATÂT de rău, încât la final, deşi excursia a fost minunată, am zis că la Sarmizegetusa Regia trebuie să mergi o dată în viaţă. Şi totuşi, există un om care locuieşte în zonă şi care bate drumul ăla atât de rău în fiecare zi, de 20 de ani.

Omul este Vladimir „Nunu” [pentru prieteni] Brilinsky. Pentru unii, el e tatăl lui Brylu, pentru mine Brylu de la Sibiu este copilul lui Nunu, pentru că întâi l-am cunoscut pe „bătrânu'” şi abia apoi pe tânărul Brilinsky. Nunu este omul care a păzit cu bâta Sarmizegetusa Regia – despre care am aflat că nu e cetate, ci oraş. Sarmizegetusa Regia a fost capitala dacilor înainte ca Dacia să fie cucerită de romani.

În prezent, am aflat tot de la Nunu, ceea ce vedem şi ştim despre Sarmizegetusa Regia reprezintă doar 5% din ceea ce există acolo. Din varii motive, până de curând nu s-au putut face săpături, dar viitorul sună bine: până în toamna acestui an, drumul de acces până la cetate va fi asfaltat, vor continua cercetările arheologice, iar turiştii care ajung acum la Regia sunt întâmpinaţi de ceea ce şeful meu a numit „Sarmizegetusa normală”.

Pentru că n-am mai fost până acum la Regia, nu ştiu decât din poze şi filmări cum arăta înainte locul. Totuşi, nimic nu se compară cu a vedea cu ochii tăi un loc, oricât de multe poveşti ai fi auzit despre el şi oricâte fotografii ţi-ar fi fost arătate. Ştiam la ce să mă aştept, dar tot am fost impresionată. O dată negativ de drumul de ţară prin care a „tras” maşina mea, apoi pozitiv de plăcuţele informative, de jandarmii care păzesc locul, de coşurile de gunoi făcute din copaci bătrâni şi putreziţi sau rupţi, de faptul că există toalete ecologice şi aşa mai departe. Nu mă aşteptam să găsesc atâta normalitate în vârful dealului.

Mare parte din această „normalitate” i se datorează unui singur om. Nu exagerez, ştiu cât s-a luptat Vladimir Brilinsky cu morile de vânt, ştiu că de 23 de ani este singurul care face pentru Sarmizegetusa Regia mai mult decât fac unii părinţi pentru copiii lor. Din fericire, povestea asta are un „happy end”: eforturile lui Nunu au fost recunoscute de către oficialităţi şi acum este oficial „paznicul” cetăţii. Mă rog, astea sunt detalii nesemnificative, să nu vă imaginaţi că acum s-a îmbogăţit. Tot cu Dacia [cum altfel? Cu număr de înmatriculare „DAC”] papuc urcă până la 1.200 de metri, unde e situată Sarmizegetusa din Munţii Orăştiei şi tot de drag o face, nu pentru că ar fi obligat de fişa postului.

„Sunt ca un Sisif al dacilor. Iau câte un ministru, îl urc până sus în cetate, apoi ministrul cade. Nici nu mai ştiu câţi miniştri ai culturii, secretari de stat sau parlamentari am reuşit să duc sus, la Sarmizegetusa Regia. De fapt, nici nu prea contează asta. Contează că am reuşit să conving lumea că există două Sarmizegetuse [cea dacică, din Munţii Orăştiei este încă foarte des confundată cu Sarmizegetusa Ulpia Traiana, situată la 40 de kilometri distanţă, în Ţara Haţegului, aproape de Porţile de Fier ale Transilvaniei – n.r.]. Asta a fost prima mea victorie. Apoi au mai fost ele reuşite: de la 50 de turişti pe zi, acum sunt 200 – 300 pe zi, vara, un prim-ministru convins să vină aici, bani pentru cercetare arheologică şi aşa mai departe”, zicea Nunu în septembrie, anul trecut.

Vizita s-a încheiat cu un prânz dacic despre care mai bine nu vă povestesc, că se lasă cu salivat şi nu vreau să vă supăraţi pe mine. Vă pot spune că fiecare invitat a plecat acasă cu blidul din care a mâncat balmoş [demenţial balmoşul!] şi cu zâmbetul pe buze. Nu ai cum să pleci altfel după ce stai trei ore în compania lui Nunu!

Vizită în HD 2013 a fost un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi HD Travel. Proiect susţinut de Primăria Oraşului Simeria, Agenţia de turism TOC Internaţional, Best Hotel Hunedoara, Cred ONG, CastelulCorvinilorHD.ro, Webbusiness.ro. Partener media: săptămânalul REPLICA.