Nu m-am gândit niciodată că experiențele mele (banale) ar putea fi de folos cuiva, până azi, când o prietenă mi-a zis că a găsit bilete ieftine la Wizz și că s-ar duce într-un weekend în străinătate, dar că se teme să nu se facă de rușine, pentru că nu a mai zburat niciodată. No, ca să vezi. Credeam că toată lumea tânără a zburat măcar o dată!
Am scris la un moment dat un „tutorial” despre mersul cu trenul, la cușetă, pentru că mergeam relativ des la Iași și București, neavând mașină. Acum, prietena mi-a zis că i-ar prinde bine un articol asemănător despre zborul cu avionul, pentru că i-ar mai reduce din frică/stres. Mă conformez și îl scriu pe blog, nu în privat, că poate le va fi de folos și altora care nu au zburat încă. (Acum, că l-am terminat, vă anunț că e lung și cam dezlânat, dar… csf? n-ai csf)
Așadar, zborul cu avionul, în speță cu o linie aeriană low cost – și mai precis, WizzAir, că ei sunt cei mai la îndemână pentru cine-i din zona mea (adică aproape de aeroporturile din Timișoara – Sibiu – Cluj).
E minunat să poți ajunge în celălalt capăt al Europei în doar trei ore și jumătate. Am mers o dată de la Hunedoara până la București cu trenul, călătorind toată noaptea, ca să iau avionul până la Barcelona. Am făcut aproximativ o oră de la București până deasupra zonei din care plecasem cu o seară înainte, plus încă două ore până în Spania. Ajunsesem într-o parte a Europei în care vremea era de tricou, în câteva ore. Sunt în continuare fascinată de distanțele mari parcurse într-un timp scurt și de-abia aștept primul zbor peste ocean.
Prima dată am zburat din București până în Viena, cu Austrian Airlines și a fost o super experiență. Așteptam deja de ceva timp primul meu zbor și eram toată un zâmbet (chiar un rânjet) în momentul decolării. Nu am avut noroc de loc la geam, așa că m-am uitat peste umărul domnului blazat care avea locul de lângă geam, cât am putut să văd orașul tot mai mic și niște nori deasupra cărora am zburat.
Primul meu zbor cu avionul: Austrian Airlines, București-Viena
A fost senzațional. Aproape că îmi venea să strig de bucurie când ne-am desprins de sol și m-am lipit de spătarul scaunului. Exceptând urechile înfundate, e o senzație tare mișto, cred că la fel e la cursele de mașini, alea legale, bineînțeles!
La întoarcere, aveam deja experiență (hehehe), așa că am fost sprijinul moral al unei femei care mai avea un pic și făcea cu inima de frică, la aterizarea în București. Am ținut-o de mână, am liniștit-o, am încercat să aflu dacă a mai zburat și mi-a zis că o singură dată, „tocmai din Hong Kong” (and I was like: păi ăla zbor, nu ăsta, două ore, țac-pac, ești acasă!). Nu am avut noroc de loc lângă Sebi și în loc să-mi fie mie frică, am avut grijă de necunoscuta care avea loc lângă mine. Nici de data asta nu am avut noroc de loc la geam. Mă întreb dacă femeia s-a mai gândit vreodată la mine de atunci, că a fost tare ciudată toată întâmplarea.
Apoi am mai zburat o dată cu Tarom până la Barcelona (Spania) și (parcă tot cu Tarom la) Antwerp (Belgia) și cu WizzAir în Italia, de două ori. Inutil să spun că odată ce ai zburat cu o companie „normală”, te deprimă orice zbor cu low-cost. Asta până te uiți în contul bancar / portofel și vezi cât de puțin ai plătit pentru bilet – și îți revii imediat.
Dar hai să vă povestesc despre experiențele mele și ce & cum știu eu că se face.
Primul pas, evident, este să îți cauți cel mai ieftin bilet. Poți găsi bilete chiar și cu 30-40 de lei, cu taxele de aeroport incluse – adică tu doar atât plătești pentru un drum zbor cu autobuzul cerului WizzAir până în Italia, de exemplu. Când am mers prima dată în Italia, am căutat din timp și am găsit bilete cu aproximativ 10 euro către aeroportul din Forli. Evident că a trebuit să mă aștepte prietena mea, că eu trebuia să ajung la Florența și no… nu știam ce și cum. A doua oară am luat un autobuz supraetajat Megabus și am avut loc chiar deasupra șoferului, de unde am filmat tot drumul (și am pierdut filmarea când am resetat telefonul, câteva zile mai târziu…).
Foto: WizzAir, de la Shutterstock
Sunt o grămadă de variante prin care te poți transfera de la aeroport în alt oraș. E un pic de bătaie de cap să găsești cel mai ieftin mijloc de transport (autobuz/autocar de la aeroport sau taxi împărțit la 4, mai convenabil dacă nu călătorești singur sau în doi), dar cu Internetul la degetul mic poți cumpăra bilete și face rezervări din timp pentru toate nebuniile astea, în așa fel încât la destinație să nu ai nevoie decât de hârtiile printate de acasă și de un pic de simț al orientării. A, desigur, și de răbdare!
În general, când vânezi bilete foarte ieftine, trebuie să fii flexibil în privința datei de retur. Găsești bilete foarte ieftine pentru dus, de exemplu, dar abia peste 4-7-10 zile te poți întoarce fără să plătești foarte mult pentru bilete. Prețurile diferă mult și un secret pe care l-am învățat tot de pe net este să folosești modul incognito sau privat al browserului, că altfel cresc prețurile pentru aceleași bilete, de la un refresh la altul. Am testat-o pe pielea mea cu Megabus, acum era 5 euro cursa, imediat era 7 și apoi 10. Măi, să fie!
Ai cumpărat biletele, ai rezolvat și cazarea, acum urmează să îți faci check-in-ul online. Altfel plătești. Orice chestie offline te costă la WizzAir, inclusiv hotline-ul la care ai putea suna dacă ai avea vreo problemă, deci mai bine nu riști și cauți pe net informațiile. În paranteză fie spus, ca să cumperi biletele trebuie să îți faci un cont și să ai un card bancar cu suma de bani disponibilă. Primești mailuri cu tot felul de coduri și informații, păstrează-le, dar nu printa tot. Ai nevoie să tipărești doar o hârtie, după ce îți faci check-in-ul online. Dar hârtia aia e musai să o ai tipărită, altfel te costă nu-știu-câți euro în aeroport, când nu mai ai alternativă!
Dacă vrei să călătorești la un preț minim, îți recomand să nu îți alegi loc (dacă vrei să îți alegi locurile, plătești în plus), să nu plătești suplimentar pentru bagaje de cală dacă nu ai nevoie, să îți faci check-in online. Dacă vrei să nu ai probleme la îmbarcare, trebuie să respecți cerințele lor.
Când călătorești pentru un weekend, poate nu ai nevoie de un bagaj de 23 de kilograme. Te poți descurca și cu un rucsac, deși dimensiunile bagajului de mână admis (gratuit) de WizzAir nu sunt foarte generoase: 32x42x25 cm, câtă vreme încape sub scaunul din fața ta sau în compartimentul de deasupra capului. Există un fel de cușcă metalică în care bagajul trebuie să încapă ca să îl poți lua gratis în cabină. De obicei, la îmbarcare sunt multe persoane, toată lumea se grăbește și dacă nu ai o geantă uriașă, nu o să te pună angajații WizzAir să o verifici.
Bagajul din stânga se poate lua în cabină gratuit, cel din dreapta contra-cost (vreo 10 euro, parcă)
O cunoștință a venit odată cu o geantă destul de mare, dar care avea mâner și în partea de jos (nu prea știu să explic cum, dar putea fi ținută și din partea de sus, și din cea de jos, unde era mai „grasă”). Ținută normal, geanta nu încăpea în cușca WizzAir (se poate vedea cușca roz-mov în filmulețul de mai jos), dar dacă o apucai de fund, încăpea cât să nu te pună să plătești suplimentar. Bine, pentru asta îți trebuie tupeu, eu m-am stresat o săptămână înainte de primul zbor cu Wizz, că mă documentasem eu pe Internet și eram speriată că va trebui să renunț la te miri ce sau să plătesc taxa pentru bagaj prea mare. Atâta am tot măsurat și cântărit și comprimat și eliminat… până la urmă am stat opt zile cu bagajul pe care mi-l luasem pentru trei nopți! Și nu am murit!
Sunt câteva reguli stricte pe care trebuie să le respecți atunci când călătorești cu avionul. Nu ai voie să ai în bagajul de mână obiecte ascuțite, lichide în recipiente mai mari de 100 ml (și în total nu mai mult de un litru). Când se dă drumul la îmbarcare, trebuie să treci de filtrul de securitate, care nu ține de liniile aeriene, ci de aeroport. Din punctul ăsta de vedere, la aeroportul din Timișoara mi s-a părut lejer, iar la aeroportul din Bologna era nebunie când am venit înapoi din Italia, că plecau / veneau mai multe zboruri într-o fereastră mică de timp și era o aglomerație de câteva sute bune de persoane, așa că cei de la security ne-au „procesat” ca pe vite, repede-repejor, pe principiul „să se dea câte un control la fiecare, să ajungă la toată lumea!”.
Fun fact 1: când am plecat din Timișoara am trecut de filtrul lor cu ace de siguranță prinse de blugi. Le pusesem acolo nu ca să fiu badass, ci ca să nu mi se mai îndoaie blugii și să-mi intre sub încălțări. Patru ace am dus ilegal în Italia!
Fun fact 2: când am plecat din Bologna am uitat să-mi scot din buzunarul de la blugi o mică fiolă din plastic cu soluție salină, folosită pentru desfundat nasul bebelușilor (ca să nu devin dependentă de picături, când am nevoie să curăț sau desfund nasul, folosesc soluții saline). Am descoperit-o, cu stupoare, când treceam pe lângă cei care mă controlau. Ori n-au văzut-o, ori m-au lăsat în pace, că și-or fi dat seama că nu am de gând să arunc aeroportul în aer cu câțiva mililitri de apă sărată.
Da, după fazele de mai sus e OK să râdem și să glumim, dar în aeroport nu faceți niciodată astfel de glume. Nu menționați cuvinte precum terorism, aruncat în aer, bombă, dacă vreți să urcați în avionul ăla și să nu petreceți următoarele 24 de ore dând declarații! Chiar dacă există scăpări, oamenii din aeroporturi iau foarte în serios siguranța pasagerilor și vă recomand la modul cel mai serios să nu le puneți răbdarea sau seriozitatea la încercare, pentru că veți pierde.
Pe de altă parte, am citit eu că dacă vrei să nu dai bani grei pe apa îmbuteliată din aeroport, poți să golești o sticlă de apă pe care să o iei cu tine în bagaj (geantă) și să-ți faci refill la chiuveta din baie, după ce treci de controlul de securitate. Așa am făcut, dar le-am dat de lucru celor care mi-au verificat bagajul, pentru că sticla rămăsese udă pe interior și un angajat al aeroportului a tot scanat-o cu ceva mașinărie.
Nu te gândi că o să găsești mâncare sau băutură ieftină în aeroport. După ce ai trecut de controlul de securitate, intri în altă lume, unde prețurile sunt în euro (sau echivalent) și sunt mari pentru românul de rând, care zboară cu low cost-ul la neamuri. Parcă nu îți vine să dai 10-15 lei pe o apă sau un suc la jumate.
Deci pașii sunt ăștia: printezi biletul de acasă, te duci la aeroport cu cel puțin 40 de minute înainte de ora zborului (dacă nu ai bagaj de cală) și mai mult, parcă o oră sau mai bine dacă ai bagaj de check-in-uit. Aștepți cuminte până când se anunță începerea îmbarcării pentru zborul tău. Te prezinți la ghișeu – să ai biletele și un act de identitate la îndemână! Dacă e cazul, întâi trimiți bagajul mare la cală. Treci de securitate și ajungi în zona de așteptare, unde sunt și magazinele duty free. Apoi urci în avion și mulțumești Cerului (sau cui vrei tu să mulțumești) că ai trecut și de asta.
La Timișoara ne-au mânat ca pe vite ultima dată, am așteptat o grămadă să se dea drumul (veniți printre primii, de departe, csf n-ai csf) și apoi ne-au coborât la o ușă care nu se deschidea și ne-au ținut vreo 10-20 de minute acolo, în picioare, uitându-ne la nimicul de afară (era întuneric). Pentru fumători a fost extra-distractiv, pentru că nu aveai oricum voie să fumezi, ieșeai afară doar cât să te urci în autobuzul care te ducea pe pistă, la avion. Așa e la low cost… nu te urci direct în avion prin burduful ăla, ci cobori pe pământ și apoi urci scările avionului ca #săracii, dacă mai mult nu ți-ai permis. :))
Foto: Boarding a WizzAir airplane, de la Shutterstock
Când ajungi la destinație, pregătești buletinul sau pașaportul (și să fie valabile!), pentru că înainte de a ajunge la bagajul tău care a călătorit la cală și înainte de a apuca să bei o cafea în orașul pe care îl vizitezi, trebuie să primești dreptul de a intra în țara respectivă. Cine a prins vremurile în care îți trebuia viză de Schengen ca să treci de Ungaria sau pașaport ca să ajungi în Ungaria știe cum vine asta. Cine a mers în Europa cu mașina și a intrat în alte țări doar cu buletinul o să fie un pic surprins. De fapt, cred că și în Ungaria dacă zbori ți se cer actele la aterizare (nu am zburat în Ungaria). Deci prezinți frumos actul, nu trebuie să zici nimic, un „Hello” e suficient. Vameșul se uită la act, se uită în ochii tăi și când îți dă actul înapoi știi că ai trecut cu bine și ești liber să îți cauți bagajul de cală sau să cauți mijlocul de transport care te va duce în oraș.
Nu mi s-a întâmplat să nu trec de controlul vamal. Mi s-a întâmplat să mă întorc în țară cu bagaje de cală care aproape că depășeau cele 23 de kilograme, așa că a trebuit să mai mut din lucruri dintr-unul în altul (călătoream cu Sebi, desigur), dar în rest, totul a decurs foarte OK.
Pentru mine – și pentru cine mi-a cerut să scriu articolul ăsta, probabil nebănuind că va fi atât de lung – orice zbor este o sursă majoră de stres. De altfel, orice călătorie mai lungă de două zile presupune bagaje, iar eu nu am reușit încă să călătoresc cu bagaj puțin. Mai ales de când am mașină și îmi pot lua de-a dreptul casa în spinare, parcă am nevoie de tot mai multe chestii după mine. Totuși, fac tot posibilul să mă limitez la ce-mi trebuie. Aproape de fiecare dată mă întorc acasă cu haine pe care nu le-am purtat deloc, pentru că le împachetez după principiul „mai bine să fie și să nu le folosești, decât să nu fie și să-ți trebuiască”. Principiul ăsta face să am în toate gențile și gentuțele câte un tampon (sau mai multe), după ce mi s-a întâmplat o dată să am nevoie și să cer unei femei, doamne feri, never again! Acum am și în torpedoul mașinii vreo trei bucăți. Să fie, să nu trebuia’!
Revenind la bagaje: calculezi câte zile stai, atâtea tricouri plus unul sau două, plus tricou și nădragi de dormit (dacă-s multe nopți, atunci tricouri de dormit), chiloți și ciorapi la fel, din abundență, cu pantalonii (sau fustele) e mai simplu, că nu-ți trebuie o pereche în fiecare zi, dacă nu ești o divă. Încălțăminte: ia cei mai comozi pantofi ai tăi, dacă îți place să vizitezi și deci să mergi mult pe jos! Niciodată nu te încălța cu pantofi noi, că o să regreți. Ceva comod și, opțional, care să arate bine în poze. Nu tocuri, dacă nu ești o divă. Mai ia o jachetă (și vara mai plouă, apropo: verifică AccuWeather), o eșarfă mare sau chiar mai multe – în avion e frig (no joke!) și dacă vrei să dormi sau măcar să ai un strop de intimitate, îți poți acoperi capul cu eșarfa și dormi fără să vadă stewardesele cum îți curge din gură, plus că te apără și de soare și de vânt, pe unde te vor duce pașii. Nici o călătorie fără o eșarfă mare! Evident, pe lângă toate astea mai iei încărcătoare, electronice, aparat foto etc. (toate astea vin musai cu tine în cabină, că bagajele de cală sunt aruncate care-ncotro și nu vrei să rămâi fără ele pentru că un angajat al aeroportului a dat cu geanta ta de pământ sau ți-a furat lapotpul. Se întâmplă, mai ales pe Otopeni, am citit povești, deci nu faceți prostia să lăsați obiecte de valoare în bagajul de cală!).
Și pe lângă toate astea, mai e și necessaire-ul, geanta cu produse de curățenie & îngrijire, care le mine întotdeauna e mare. Prea mare. Da, am plimbat șampoane prin Europa, nu chiar sticle pline, dar totuși… le-am adus și înapoi. Dacă la cazare ai săpun, șampon, chestii gratuite, nu le mai căra pe cele de acasă, trei zile nu moare părul dacă nu îl speli cu Head&Shoulders „românesc”! Ia doar ce-ți trebuie și ține cont că dacă nu ai bagaj de cală, trebuie să fie toate în sticluțe mai mici de 100 ml și puse toate (lichidele – inclusiv cremele sunt considerate lichide) într-o pungă tip ziplock, transparentă.
După ce ai ajuns în avion, te așezi repede unde ai locul și îți pui bagajul în compartimentul de deasupra capului sau, dacă încape, sub scaunul din fața ta și aștepți cuminte. Oamenii se înghesuie, blochează fluxul pentru că se opresc pe culoar ca să își pună papornițele dar numai după ce caută ochelarii sau telefonul sau naiba mai știe ce în gențile lor, mai stau la povești, ca în autobuz. Când s-a așezat toată lumea, stewardesele or să treacă pe la fiecare „bancă” (cum făceau profii în liceu) și or să verifice că toată lumea are centura pusă (se va auzi la un moment dat un DING! care duce la aprinderea semnelor care zic că trebuie să îți pui centura și să stai cuminte). Nu toată lumea va avea centura pusă, așa că se vor opri și îi vor ruga pe unii să se așeze naibii și să-și pună centura, ca să putem decola. Români… *eyeroll*
Până să decoleze avionul, stewardesele sunt obligate să facă instructajul, un fel de poveste care nu va avea nici un sens la prima audiție. Ești emoționat că o să zbori, nu te interesează ce zic ele de depresurizarea cabinei, de măștile cu oxigen, de ieșirile de siguranță. De parcă la astea ai vrea să te gândești înaintea primului tău zbor: la depresurizări, lipsă de oxigen, ieșiri de siguranță (nu mai ieși nicăieri oricum, dacă pică… pică!). La liniile aeriene există filmulețe preînregistrate care rulează pe ecranele din fața ta și stewardesele nu mai trebuie să dea din mâini.
Așa e la toate zborurile, nu prea au treabă cu dicția și citesc instrucțiunile alea în cea mai mare scârbă și grabă, deci nu o să înțelegi mare lucru. Cel mai probabil nu o să-ți folosească la nimic, deci nu e stres. Serios. Eventual te uiți la filmulețul ăsta până când înveți pe de rost „lecția”!
Încă ceva: la low cost nu primești nimic de mâncare sau de băut. După informațiile de siguranță, ți se spune că trebuie să păstrezi geamul neacoperit (să nu închizi „jaluzeaua” aia) și să oprești toate aparatele electonice. Da, o să îți pui telefonul în Airplane mode, dar dacă stai cu telefonul în mână ca să filmezi sau să îți faci poze, va veni o stewardesă la tine și va insista că aparatul trebuie să fie complet închis. Nici o grijă, nu te verifică nimeni, doar pune-l pe Airplane mode, nu îl flutura și va fi OK. Ziceam de mâncare și băutură. Nici o grijă, că după ce se ridică avionul în aer, încep să se plimbe omuleții roz-mov cu cărucioare cu apă/bere/sucuri/cafea cu prețuri… la altitudine, apoi cu cărucioare cu parfumuri și alte prostioare pe care le poți cumpăra. Ai în față o revistă unde găsești și prețurile tuturor produselor vândute în avion, dacă te simți generos risipitor.
Dacă am uitat ceva, trageți-mă de mânecă. Nu am zburat de foarte multe ori, sunt oameni mult mai îndreptățiți sau capabili să scrie despre cum e să zbori, dar dacă nu a făcut-o nimeni, am îndrăznit eu.
Odată ajuns la destinație, ai putea să îți cumperi (dacă nu cumva ți-ai luat / rezervat din timp) un „city card”, care se numește altfel în fiecare oraș mare, dar în principiu face cam același lucru: îți ia inițial o sumă de bani (20-30 de euro) ca să te determine să vizitezi atracțiile turistice beneficiind de reduceri sau chiar de gratuitate la transportul în comun. Cardurile sunt de o zi, de trei zile, de o săptămână, te orientezi în funcție de cât timp stai și ce vrei să faci, să vizitezi muzee, atracții turistice, să te plimbi cu autobuzul (sightseeing bus) etc.
Cu planorul e altceva. E o experiență unică să zbori la câteva sute de metri și să nu fii propulsat de vreun motor, ci doar de știința pilotului de a manevra dracia și de vânt.
Foto featured:
Orice completare este binevenită!
Eu la fiecare zbor (e adevarat ca nu am zburat niciodata low-cost) merg la check-in cu partenerul, si ii rog frumos daca se poate sa ne dea bilete impreuna pentru ca imi e teama de zbor si e mai reconfortant sa il am langa mine (in realitate nu imi e, chiar imi place foarte mult :) dar asa 1. imi cresc sansele sa stau la geam, ca fac schimb cu el si 2. reduc considerabil probabilitatea de a fi asezata langa panicosi, mame cu copii, straini pusi pe agatat etc). A mers de fiecare data. Inca un sfat e ca la filtrul de bagaje electronicele sa fie puse separat (laptop, tableta, aparat foto, telefon) si sa nu aveti prea multe chestii de metal in rucsacul pe care il luati cu voi (pe mine m-au pus sa-l desfac de doua ori, ca aveam tot felul de stechere, niste figurine din metal etc, si chiar nu voiau sa imi mai dea stecherul inapoi pe Istanbul). Un ultim lucru pe care mi-l amintesc acum este ca daca aveti ceva gen selfie-stick sau trepied, sau baterii, s-ar putea sa nu va lase cu ele inauntru, si daca nu v-a insotit cineva la aeroport poate fi o paguba considerabila, ca trebuie lasate acolo. Ah si pt fumatori, nu aveti voie cu brichete teoretic, practic eu am trecut mereu cu o bic din aia mica, dar am luat si chibrituri just in case – le tin intr-o gentuta de pus la gat, in care am doar actele, tigarile si telefonul, si pe care o trec separat de rucsacul de mana si alte bagaje.
Nici eu nu am aburat niciodata cu avionul, dar imi doresc foarte mult sa vad si eu cum este. :D Deci, prietena ta nu este singura care n-a experimentat inca asta!
Buna dimineata, nu am zburat inca, am tot auzit diferite variante legate de companiile low-cost, inteleg insa ca nu trebuie sa ne facem o idee gresita de la bun inceput conform careia aceste companii aeriene sunt de evitat, multumesc pentru poza si info privind bagajele – de mana si respectiv cala.
Chiar nu sunt de evitat, la ce prețuri practică, dacă îți cauți din timp biletele! Nici cu trenul, nici cu mașina personală și nici cu „ia-mă, nene” nu plătești atât de puțin și nici nu ai rapiditatea pe care o ai cu avionul!
Eu am zburat cu aprox 16 avioane, pt ca aveam escala… Imi place la nebunie decolarea si aterizarea, in rest e plictisitor. Din experienta mea, as spune sa nu zburati noaptea pentru ca nu vedeti nimic, nici macar stelele. Dimineata mi-a placut foarte mult cum se vedea soarele deasupra norilor, marea cu multe multe vase mari, apa sclipind… si am avut marele noroc ca avionul sa nu poata ateriza asa ca a facut cateva rotocoale la o altitudine destul de mica astfel incat sa pot observa frumusetea locului.
Nu am incercat cursele low cost inca pentru ca nu existau linii catre destinatiile respective (dar ma bate gandul), iar pe celelalte iti ofera ceva de mancare (poti alege ce tip de mancare chiar) in pretul biletului si iti poti selecta locul dorit in momentul in care faci rezervarea biletelor. La punctele de verificare vi se cere sa va dati jos cureaua si alte obiecte de metal, ba chiar sa va descaltati (nu peste tot), sa le puneti intr-o tava impreuna cu bagajul de mana si apoi sa le treceti prin dispozitivul de scanare. Din ce am observat, in spatele avionului ar fi bucataria, deci daca va luati locuri mai in spate, o sa miroasa a mancare. Nici pe aripa avionului nu este grozav sa va alegeti locurile. Rezervarea biletelor am facut-o direct pe site-ul companiei aeriene cu care vroiam sa zbor, astfel incat nu mai plateam comisionul cerut de website-urile de cautare sau agentii. Acum multi ani am avut surpriza sa nu pot folosi orice fel de card bancar, ci doar Mastercard, dar poate s-au schimbat lucrurile intre timp.
„Așa e la low cost… nu te urci direct în avion prin burduful ăla, ci cobori pe pământ și apoi urci scările avionului ca #săracii, dacă mai mult nu ți-ai permis. :))”
De fapt asa e daca zbori de pe un aeroport regional, astea n-au skybridges (asa se numesc coridoarele alea care se termina cu „burdufuri”) si atunci mergi cu autobuzul.
O sa scriu niste chestii random, din experientele mele. Majoritatea zborurilor mele au fost „long haul” si primul m-a luat pe nepregatite, m-a luat dracu’ de frig vreo 10 ore, ca n-am stiut sa pun un polar sau un pulover usor in bagajul de mana. E musai sa aveti asa ceva la indemana, si un tricou de schimb eventual. Recomandabil si sosete/chiloti, ca de altfel si cosmetice „travel size” (zici ca-s mostre cand le vezi in magazin, dar costa ale naibilor destul de mult), ca nu se stie pe unde vi se rataceste bagajul de cala.
Laptop, aparat foto, telefon, in niciun caz bagate in bagajul de cala, decat daca vreti sa riscati sa nu le mai gasiti. Uitati de faza cu infolierea bagajului, e doar o intarziere in calea unui hot care stie ce vrea, sau chiar ar putea sa sugereze ca aveti ceva de protejat.
Legat de prezenta la aeroport, mai bine pierzi timpul prin terminal decat sa fugi derutat intreband unde e poarta X. La controlul de securitate nu va dati smecheri, facand glume despre teroristi, bombe, si nu sugerati nici macar in gluma ca aveti ceva de ascuns. Eu am pus din reflex ditamai tubul cu spuma de ras in bagajul de mana si m-au luat la intrebari doi agenti de securitate dupa ce l-au descoperit la scanare, basca au mai inchis si linia de verificare dupa mine, au oprit banda si m-au pus sa-mi desfac, cu miscari lente, tot bagajul de mana. N-am uitat nici acum privirile dezaprobatoare sau ingrijorate ale celorlalti calatori.
Alta data, fara sa stiu de existenta lui, am plimbat in bagajul de mana un burghiu din Romania pana in USA, l-am plimbat si acolo de 4-5 ori si l-am descoperit la intoarcerea in Romania, cand am intors rucsacul cu fundul in sus. Dintre nenumaratele controale prin care am trecut, daca unul l-ar fi descoperit, as fi avut probleme serioase, asa ca verificati ce aveti in bagajul de mana inainte de a pleca de acasa.
Pro si contra inghesuielii la imbarcare: desi unii fac misto si scriu foarte critic la adresa celor care se inghesuie sa se imbarce printre primii, exista cel putin un motiv ca sa fii printre primii, si anume ca sa ai loc sa-ti pui bagajul in compartimentul de deasupra locului. De cateva ori n-am mai avut loc, pentru ca au fost nesimtiti care au pus acolo si bagajul si hainele, sau bagaje mai mari. Daca iti pui bagajul sub scaun nu o sa mai ai loc sa iti intinzi picioarele, ceea ce e foarte important la un zbor lung.
Tot pentru un zbor lung e important un loc la geam, daca poti sa dormi. Se doarme relativ bine punand perna pe perete si spatarul scaunului si intins un pic sub scaun. Daca nu vrei sa te trezeasca insotitorii de bord ca sa iti pui centura, atunci e bine sa o pui peste patura (daca folosesti patura). De evitat locurile care-s chiar langa buda sau, in cazul avioanelor care nu au motoarele sub aripi, de langa motoare.
Nu consumati alcool. Merge un pahar de vin sau o bere la 0,33 dar nu mai mult. Personal, daca in avion beau mai mult de un pahar de vin sau o bere, constat ca deja sunt ametit, pe cand la sol pot sa beau ceva mai mult inainte sa ma ametesc.
Telefoanele si tabletele in „mod avion”. Daca exista, se poate folosi wi-fi-ul (contra cost sau demo 10 minute).
In general, in zborurile lungi exista ceva de genul „open bar” pe langa serviciul obisnuit, asa ca poti oricand sa te rehidratezi. Vor fi cozi la buda la un moment dat. Apropo de asta, recomand sa te tii de ceva (exista manere) cand te usurezi (ma refer la barbati aici), altfel daca dati de o turbulenta s-ar putea sa iesiti cam uzi. Pe testate.
Fara remarci la adresa insotitoarelor de bord, ca s-ar putea sa fie romance. Am o prietena care a lucrat in domeniu si imi povestea ca de multe ori s-a abtinut sa le spuna smecherasilor in romaneste ceva referitor la lipsa celor 7 ani de-acasa. Cabina pilotilor este in general vizitabila dupa aterizare daca sunteti pasionati. Cereti permisiunea insotitorilor de bord sau direct pilotilor daca sunt la usa. Puteti afla povesti faine de la ei.
La debarcare: inainte de a ajunge la destinatie, pilotii vor anunta vremea. Daca e rece, cine si-a pus un polar sau un pulover in bagajul de mana n-o sa tremure de frig. Cine si-a luat un tricou pe sub pulover, o sa-si puna puloverul in bagajul de mana si n-o sa moara de cald. Daca aveti de prins un alt zbor, nu va inghesuiti sa iesiti. In general se stie ca sunt pasageri care au alte legaturi si daca a ajuns cu intarziere, comandantul va cere deschiderea mai multor usi pentru debarcare. Intotdeauna aruncati o privire pe locul pe care ati stat, sa nu uitati ceva.
In aeroportul destinatie: cautati banda de bagaje pentru zborul vostru si recuperati-va bagajul de cala. Daca e cu verificare de documente inainte de iesire e bine sa le aveti la indemana, nu sa cautati in bagajul de mana dupa ele.
Personal, daca nu am constrangeri de timp si nu am transport aranjat, prefer sa stau un pic in aeroport sa vad cum sunt lucrurile: pe unde se iese, care sunt mijloacele de transport disponibile, care ar fi mai convenabil etc.
Zboruri scurte: invatati sa impachetati astfel incat sa aveti cele necesare doar in bagajul de mana. In general zborurile scurte se fac cu avioane de dimensiuni mai mici, un fel de microbuze aeriene. Spatiul in avioanele astea e meschin, asa ca atentie la genul de bagaj de mana, riscati sa nu incapa in compartimentul de bagaje.
Zboruri low-cost, dar nu numai: mancarea si bautura sunt pe bani si-s scumpe cu spume. Si dupa ce treci de controlul de securitate sunt scumpe, dar din experienta nu-s asa de scumpe ca in avion. 2 euro juma’ de litru de apa e insa jaf la drumul mare, oriunde ar fi.
N-as lua apa de la robinet de la baie. Undeva trebuie sa fie o sursa de apa potabila daca vrei sa-ti iei apa la sticla. Daca nu esti sigur ca apa e potabila, mai bine te lasi jefuit. O diaree te va costa mai mult de 2 euro, in mod sigur.
In timpul zborului ar mai fi ceva de zis. Daca se cutremura/zgaltaie avionul sau se misca aripile (sus-jos), don’t worry, asa e normal. Daca vedeti chestii care ies sau intra in aripa avionului, nici o problema. Mare atentie la indicatoarele de cuplare centura. S-ar putea ca la un moment dar sa se aprida din senin desi avionul zboara linistit la 10.000m. Cuplati centurile daca se aprind becurile acelea si tineti in mana tot ce aveti de mancare sau de baut (incercati sa limitati varsarea lichidelor si imprastierea mancarii). S-ar putea sa fie ceva turbulente (de obicei anunta pilotul). Iar daca observati un capac deschis la compartimentul de bagaje de sus, inchideti-l de urgenta. Dupa aterizarea avionului, ramaneti pe scaun cu centura pusa pana se opreste avionul de tot. Nu permiteti celor de langa voi sa iasa pe culoar, daca voi sunteti pe scaunul de langa culoar. Iar ca regula generala, nu faceti galagie in avion, unii mai si dorm desi pare imposibil.
am zburat de cateva ori, mi`a placut, foarte faina senzatie. am primit si vin si mancare calda, totul a fost bine. nu am prins turbulente desi intr`un fel sadic mi`as fi dorit, ca sa vad cum se simt :))
nu m`am gandit niciodata ca pica avionul cu mine, cred ca`s mai mari sansele sa umblu pe trotuar si sa`mi cada in cap o caramida dintr`o cladire „istorica” lasata in paragina decat sa plonjez direct in ocean sau intr`un munte cu avionul.
valar morgulis!