NE SUFOCĂ MAȘINILE!

În România, în luna ianuarie 2018 au fost înmatriculate 15.762 de vehicule noi, ceea ce reprezintă o creștere de 65,32 la sută faţă de ianuarie 2017! În tot anul trecut, numărul mașinilor înmatriculate a explodat, pentru că Guvernul a eliminat taxa de primă înmatriculare / timbrul de mediu.

Iată cum arată statisticile Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV), din cadrul M.A.I.*:

  • în anul 2007: 4.500.644 autovehicule înmatriculate
  • în anul 2008: 5.071.697 autovehicule înmatriculate
  • în anul 2016: 7.010.608 autovehicule înmatriculate
  • în anul 2017: 7.635.775 autovehicule înmatriculate

În ritmul ăsta, peste vreo cinci ani, pietonii nu vor mai avea pe unde circula, iar locurile de parcare vor fi locurile unde au putut fi oprite mașinile, adică nu mai sunt locurile acelea special amenajate, în care mașinile pot fi parcate legal, și nici locurile în care este tolerată imobilizarea voluntară a autovehiculului, ci absolut toate locurile în care încape câte o mașină!

Așa arată locurile din spatele blocurilor – unde înainte erau trotuare pentru pietoni, acum sunt parcări. Pietonii au "rezervat" un foarte îngust trotuar. Sunt și multe bulevarde ciuntite de locurile de parcare.

Așa arată locurile din spatele blocurilor – unde înainte erau trotuare pentru pietoni, acum sunt parcări. Pietonii au „rezervat” un foarte îngust trotuar. Sunt și multe bulevarde ciuntite de locurile de parcare.

Poate pare că exagerez… dar uitați-vă un pic în jurul vostru. Sunt mașini peste tot, pentru că toată lumea care și-a permis, și-a cumpărat câte o mașină, fără să se gândească dacă va avea unde s-o parcheze; când fiecare proprietar de mașină zice: „Lasă, că m-oi descurca eu!”, deși știe clar că nu are loc în jurul blocului ca s-o parcheze noaptea, se produce un blocaj.

Știu oameni care s-au mutat dintr-un cartier în altul pentru că ajunseseră la disperare cu vecinii care ridicau ștergătoare și îndoiau oglinzile laterale (pentru cine vine din țări cu mai multe locuri de parcare, astea sunt mici șicane cu care șoferii se „tratează” reciproc, situate între claxonul de „aia mă-tii” și zgâriat caroseria cu cheia).

Nu știu, în schimb, pe nimeni care să fi zis: „Nu-mi cumpăr mașina asta, deși mi-o permit, pentru că nu am unde să o parchez, nici acasă, nici la serviciu, și prefer să stau o oră în transportul în comun decât trei ore în mașina personală!”.

Dar spre asta ne îndreptăm. Primii pași au fost făcuți de către țările mai din vest: au fost interzise mașinile care poluează mai tare, respectiv cele cu motoare diesel sub norma de poluare Euro 4 – și vorbim chiar de vecinii noștri, despre Budapesta. În alte orașe mari, nu mai poți intra cu mașina în centru și probabil că trendul va continua, mașinile vor fi, rând pe rând, interzise în zonele cu mulți pietoni, pentru că e al naibii de neplăcut să ieși la plimbare și să inhalezi noxe cancerigene. Ulterior, când se vor fi terminat de dat și de luat șpăgile lobbyiștilor industriei auto, poate că vor fi impuse taxe mai mari pentru cei care își doresc să dețină mașini, dacă nu cumva vom trece pe mașini electrice și vom avea, în sfârșit, zero emisii.

Pe de altă parte, nu știu dacă mai avem timp să facem schimbări majore, pentru că deja (ne) poluăm de foarte mulți ani și nimeni nu pare să pună serios piciorul în prag și să ne oprească. Nu e chiar simplu să schimbi complet parcul auto al întregii planete ca să oprești poluarea, iar semnele pe care natura ni le dă în ultimii ani sunt, cel puțin pentru mine, îngrijorătoare. Singurul lucru bun în toată povestea asta? Nu am copii pentru care să îmi fac griji, că le las o planetă vai de curu’ ei! Mă gândesc cu groază la tinerii care vin pe lume într-un mediu poluat și care își trăiesc copilăria între mașini!

Eu m-am mutat în blocul în care stau acum în urmă cu 18 ani. Veneam de la Deva și Hunedoara era încă un oraș foarte sărac; stau într-un bloc cu câteva zeci de apartamente, într-o curte formată de trei blocuri. Cred că pot spune liniștită că sunt în jur de 150-200 de familii acolo. În anul 2000, erau trei mașini în toată parcarea. TREI MAȘINI.

OK, șase, dacă le numărăm și pe cele de la blocul din față!

În anul de grație 2018, sunt parcări amenajate de primărie și închiriate, toate locurile sunt aproape întotdeauna pline și uneori se mai parchează și pe lângă bloc, că nu mai au unde să le lase. Sunt aproximativ 40 – 50 de mașini la orice oră, doar când pleacă oamenii în concedii sau în vizită pe la neamuri, sunt minimum 20 de mașini. Copiii nu mai unde să bată mingea, pentru că ies proprietarii de mașini la geam și strigă la ei când le lovesc mașinile, când ieși cu copilul în fața blocului, implicit, îl scoți la un aer curat și la o noxă.

În noiembrie, am decis să mai las mașina acasă și să merg mai mult pe jos, pentru că am nevoie să fac mișcare (după un an în care am avut FOARTE puțin timp liber și am stat FOARTE mult la birou) și pentru că mi se părea obositor să pierd câte 20 de minute în fiecare dimineață cu dezghețat parbrizul, încălzit habitaclul, chinuit să văd prin geamurile ude/aburite.

Astăzi, merg spre birou cu autobuzul și mă întorc pe jos. Am inhalat, probabil, mai multe noxe decât aș fi făcut-o dacă veneam cu mașina la muncă și chiar iau în considerare folosirea unei măști care să mă apere (cât s-o putea) de aceste noxe. În schimb, am ajuns să cunosc locuri din oraș pe care nu le mai văzusem niciodată, în fiecare zi am alt traseu (în 3-4 kilometri am de unde alege!) și, per total, cred că sunt mai câștigată mergând pe jos decât dacă aș sta cu fundul în mașină! Și dacă am reușit să merg pe jos când a fost iarnă și frig și trotuarele erau pline de gheață, o să pot merge pe jos oricând, în orice condiții.

Mi se întâmplă de multe ori să trebuiască să ocolesc (pe jos fiind) mașinile lăsate aiurea, pe trotuare, în scuaruri, în mijlocul drumului etc. Simt, efectiv, că ne îngroapă, că ne sufocă mașinile! Poate cei care merg doar cu mașina nu-și dau seama de gravitatea situației și se gândesc că traficul sunt ăialalți, dar traficul suntem noi, când ne urcăm în mașină și pornim la drum. Noi suntem aglomerația, noi suntem toți nebunii ăia care pornesc în coloană spre Poiana Brașov (metaforic vorbind) vineri după-masa și se întorc spre București duminica.

O ultimă anecdotă: eram în supermarket, la coadă, punându-mi produsele din coș pe bandă. S-a apropiat un tânăr însoțit de mama lui și de coșul lor plin, iar când a văzut că toate casele de marcat sunt pline (ocupate), a răbufnit: „Uită-te, mă, la ei! Uită-te câți îs! Zici că o dat foamea în toți!”. Tânărul nu a realizat că și el era unul dintre cei în care dăduse foamea, că ne critica pe noi, dar s-ar fi așezat și el la coada la care eram noi.

via GIPHY

Sursă statistici: site-ul oficial drpciv.ro

5 thoughts on “NE SUFOCĂ MAȘINILE!”

  1. True that! Stii ca am mai discutat despre asta si ti-am zis ca nici pe jos nu ma mai plimb atat de des din cauza masinilor. Din fericire, avem masina pe benzina si in viitorul apropiat ne-am dori sa trecem la una electrica, dar cu o floare n-o sa se faca primavara. Inca sunt multe rable in Romania si viitorul este la fel de cenusiu. Degeaba se face ITP, trec toate. Asa cum am zis, oamenii au ajuns singuri sa se omoare in ziua de astazi, dar nu constientizeaza absolut deloc asta.

  2. Înghesuiala din parcare și dificultatea tot mai mare de a găsi un loc dupa ora 18:00 au fost printre motivele pentru care ne-am mutat la sat. Nu ne-am fi permis o casă în oraș.
    Când m-am mutat în cartier, prin 2005, îmi permiteam să aleg unde să parchez. Începând din 2009-2010 locurile de parcare au devenit din ce în ce mai puține, și au apărut și certuri. În 2012 soția și-a cumpărat mașină pentru că aștepta iarna sau vara 20-30 de minute un tramvai sau un autobuz. Iarna era prea frig, vara prea cald. În 2015 mi-am găsit mașina lovită de două ori în parcare, destul de rău, și nimeni n-a văzut nimic, evident. În 2016 am cumpărat casa asta, în 2017 am terminat-o și ne-am mutat.
    Dezavantajul e ca depindem de mașini și facem naveta, fiecare în altă parte de oraș, unul cu program de dimineață devreme dar mai flexibil, celălalt cu program 9-17, care se face 9-19 uneori.
    Avantajul e că am venit și am parcat la noi acasă. Naveta dureaza cam 20-30 de minute, de acasă până în parcarea de la lucru a fiecăruia. Eu mergeam pe jos la lucru și făceam tot 20-30 de minute. Era bine că făceam mișcare. Nevastă-mea făcea 45 de minute cu mașina sau 1h cu autobuzul sau tramvaiul. Ne plimbam mereu după lucru, acum o facem mai rar. Seara e pustiu prin sat și nu prea-ți vine să ieși la plimbare, dar mai sunt activități gospodărești care ne pun în mișcare.
    Mașini sunt destule și aici, pentru că sunt mulți ca noi, „refugiați urbani” care au venit cu mașinile, dar cei mai mulți le țin în garaj sau în curte.
    Eu aș renunța la mașină dacă ar fi transport în comun regulat, dar acum există o singură firmă de transport, care are doar două autobuze și sunt și 2h între curse.

  3. As renunta cu cel mai mare drag la masina, daca am avea un trasport in comun civilizat, modern, curat. Sa fim seriosi, am incercat treaba asta, jur. Nu invinovatesc pe nimeni, ca nu ia autobuzul, pentru ca, probabil ca oamenii au aceleasi probleme ca mine.

    Vara purtam sandale si ma trezeam calcata pe degete. Purtam o camasa alba, o baba mananca in autobuz, stand in picioare, si la prima frana m-am trezit cu gem de gogoasa pe mine. Se urca toti boschetarii si tiganii, mie mi se ia la controlat abonamentul, lor nu. Eu sunt si o mana de om, e de ajuns sa fie unul mai inalt decat mine vara si sa ii pot admira tufisul de la axila, la 2 cm de nasul meu, la pachet cu mirosul. Sa nu mai zic de rucsacii pe care mi-i iau in cap si parul care mi se face in toate directiile, ca se electrizeaza cand cineva ridica mana sa se tina de bara, se atinge cu haina de el si ajung ca ciuma la servici.
    Apoi trebuie sa am grija la siguranta, caci, se fura din geanta intr-o veselie si se stie ca nimeni nu se baga pentru tine, daca te ataca cineva in autobuz. Valabil si in cazurile de hartuire sexuala. Mi s-a intamplat sa fiu pipaita pe fund, dar n-am apucat sa fac mare lucru ca a fugit persoana aia, pentru ca a facut-o fix cand s-au deschis usile. Asta ca sa nu mai adaug, ca se trezeste cate unul sa se uite asa, insistent la tine, de cand te urci si pana cobori, de ajungi sa te uiti ca nebuna in spate, sa vezi daca nu vine dupa tine.

    Hai, sa zic ca, iarna mai merge sa iei transportul in comun, ca se taie jumatate dintre probleme, legate de caldura si igiena calatorilor. Dar ce faci cand astepti in frig, pana te ia dracii, dupa autobuz? Si mai stai si in aglomeratie. Asa, cu masina, mai fentezi, o mai iei pe cate o straduta, te mai misti, cumva.
    Da, fac parte din trafic, aia e, imi asum. N-am ce sa fac. Daca tot e viata de cacat in Romania, macar sa nu ajung si eu ca un cacat, la munca, asa de la prima ora.

    La fel ca Amy, am masina pe benzina si pe lista, o masina electrica. In cativa ani, vor deveni destul de accesibile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Este obligatorie bifarea căsuței GDPR / Checkbox GDPR is required

*

De acord / I agree

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.