Prin Sibiul meu baroc 2012

De fiecare dată când ajung în Sibiu, oraşul mi se arată şi mai frumos decât la vizita precedentă. Weekend-ul trecut am avut senzaţia că am ajuns în Viena de est, atât de frumos – tot mai frumos – cel mai frumos – mi se pare că a devenit. Nu vorbesc despre tot Sibiul, ci despre centrul istoric, Piaţa Mare, Piaţa Mică & Co., pentru că pe astea am tot avut ocazia să le [re]vizitez. România mai are câteva oraşe care i-ar putea face concurenţă Sibiului, dar parcă aici oamenii sunt mai deschişi, mai civilizaţi şi mai faini decât prin alte locuri. Bineînţeles că sunt subiectivă, mai ales că asta este deja cea de-a doua ediţie #PrinSibiulMeu la care particip şi oraşul mi-a cam intrat la inimă. 

Dacă mi s-ar cere să fac un top al celor mai frumoase oraşe din România, pe listă s-ar regăsi: Cluj, Timişoara, Sibiu, Braşov, BucureştiDeva, Sighişoara, Iaşi, Piatra Neamţ şi Orăştie [spuneţi ce vreţi despre el, e orăşelul în care am crescut şi, la fel ca Sibiul, parcă-i tot mai frumos pe zi ce trece!]. Am plusuri şi minusuri pentru fiecare în parte, dar acum vorbim despre Sibiu şi nu-i frumos că am deviat atâta.

Nu ştiu dacă li se întâmplă şi altora, dar eu sunt în stare să ghicesc turiştii străini după feţe. E suficient să mă uit la tenul lor şi ştiu dacă sunt sau nu români. Americanii şi nemţii mi se par cel mai uşor de „citit”. Am văzut în Sibiu turişti din alte ţări şi i-am ascultat ca să mă conving că am dreptate; aveam dreptate, am auzit şi germana şi engleza cu accent american vorbite prin centrul vechi şi atât de frumos al acestui oraş, semn că Sibiul trăieşte bine-merci din turism. Nici nu-i de mirare, la câte evenimente au loc aici tot timpul. Unui oraş vibrant îi şade bine încărcat cu turişti veniţi în tot timpul anului pentru evenimente dintre cele mai diverse.  Aţi auzit de Red Bull Romaniacs? Se întâmplă în Sibiu. Dar de FITS, Festivalul Internaţional de Teatru? Tot la Sibiu. Transilvania Tattoo Expo – în Sibiu! Feeric Fashion Days, festival internaţional de modă? La Sibiu, după cum bine ştiţi. Tag the Flag – tot la Sibiu. ARTmania – Sibiu. Şi am enumerat doar câteva dintre cele mai cunoscute evenimente, dar sunt atât de multe încât oraşele mai mici se duc ruşinate la scara lor atunci când văd ditamai lista! Şi, apropo, foarte fain şi foarte bine organizat site-ul Baroc.Sibiu.ro. Mi-ar plăcea să găsesc toate informaţiile despre alte oraşe pe un singur site oficial, aşa cum se întâmplă cu Sibiu Baroc Update.

Anul ăsta, căldura m-a „lovit” rău de tot, plus că am venit de-acasă cu nişte oboseală la pachet, aşa că nu am fost în stare să urc în Turnul sfatului doar ca să fac o poză cu telefonul, poză cu care aş fi putut participa la un concurs. Chestia e că eu şi Sebi am călătorit de la Deva [cu o Skoda Octavia, apropo] împreună cu Mikey H, un nume care s-ar putea să nu vă spună prea multe, dar care este o mică vedetă, vedetă mare în devenire, dacă-mi permiteţi. Mikey e devean, aşa că era logic să mergem împreună spre Sibiu. Eu ştiam că între videobloggeri omul e foarte tare – ulterior am aflat că-i cel mai tare, aşa că în momentul în care a plecat spre turn ca să facă o poză cu telefonul, mi-am zis că nu are rost să mai urc şi eu scările alea. Şi iată: Mikey a postat o poză şi a cerut like-uri. A primit 13 mii şi ceva de like-uri – la ora la care scriu eu articolul sunt 13.9092, mă rog…

Poze

                       

   

             

Poveşti

Ziceam că m-a pălit căldura şi că aveam nişte oboseală acumulată. Astea au fost motivele pentru care nu am fost în stare să urc în turn ca să fac poze [plus că ştiam că urmează să participe şi Mikey la concurs şi era un concurs „de like-uri”, deci…], nu am biciclit a doua zi şi în general n-am consumat prea multă energie, pentru simplul motiv că nu mai prea aveam. Întrucât la noi acasă e şantier, toată săptămâna m-am culcat la ore mici, mai precis după ce răsărea soarele, pentru că noaptea stăteam „de şase” [ziua a stat Sebi cu muncitorii, noaptea am stat eu cu gândurile mele şi cu eventualii aventurieri cărora ar fi putut să le placă faptul că schelele duceau direct în casa noastră].

Nu am vrut să ratez turul oraşului avându-l pe Răzvan Pop drept ghid. Ştie omul ăsta fiecare pietricică din Sibiu şi dacă aveţi vreodată ocazia să vizitaţi Sibiul cu un ghid, alegeţi-l pe Răzvan; n-o să vă pară rău.

O chestie care mi-a plăcut foarte mult: Asociaţia Casa Calfelor Sibiu organizează programul „Transfer european de cultură şi cunoştinţe prin intermediul calfelor călătoare”. Mai precis, tineri din alte ţări, dornici să înveţe meserie „ca pe vremuri”, vin la Sibiu unde primesc casă, masă şi un loc de muncă. „De la mijlocul lui iulie până spre sfârşitul lui august, în zona dintre Turnul Olarilor şi Turnul Dulgherilor, calfe costumate în hainele atât de pitoreşti specifice breslelor de care aparţin muncesc sub privirile curioşilor la executarea unor obiecte decorate cu motive baroce: sculptură în lemn sau piatră, fierărie, tâmplărie şi dulgherit folosind doar mijloace şi unelte arhaice şi originale” [detalii].

N-am văzut aşa ceva în nici un alt oraş din România şi mi se pare o idee excepţională de promovare a oraşului. Oamenii ăia adună nişte experienţe deosebite – să îţi petreci vara fiind calfă în Sibiu mi se pare o chestie foarte tare, se duc acasă în Germania şi le povestesc prietenilor, la anul vin şi alţii pentru că au văzut poze şi au auzit lucruri bune despre Sibiu, iar oraşul Sibiu profită de asta. Şi mi se pare că în Sibiu chiar se face turism, spre deosebire de alte zone ale ţării. Nu mă refer la toate [vreau să cred că toate pensiunile din Maramureş există tocmai pentru că turiştii plătesc ca să stea în zona aceea], dar eu să fiu ministrul Turismului nu m-aş lăuda cu măreţul Litoral al Mării Negre, ci mai degrabă cu Maramureşul, cu Sibiu, Braşov, Sighişoara şi alte oraşe care chiar merită vizitate.

E deja 10 august, dacă încă nu v-aţi hotărât unde mergeţi în concediu anul ăsta, vă recomand din suflet Sibiul. Aveţi ce vedea, aveţi ce face, merită să vedeţi centrul istoric în lumina caldă a apusului şi să vă fotografiaţi printre casele ca din turtă dulce ale Hermannstadt-ului.

Pentru încă un eveniment organizat impecabil vreau să le mulţumesc lui Tudor „CeMerită” Popa şi Răzvan Pop. Mulţumirile mai merg şi către Autonom pentru Skoda care ne-a dus la Sibiu şi înapoi acasă, Hotelului Ibis pentru cazare corectă şi mic dejunuri delicioase, Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului SibiuPrin Sibiul meu baroc este un proiect cofinanţat de Primăria şi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu în cadrul programului Sibiu Baroc Update.

Parteneri principali: Citroen România, Autonom închirieri maşini şi Ibis Hotels Sibiu. Mulţumim pentru susţinere: CNM AstraMuzeul BrukenthalIvelo Sibiu, şcoala de fotografie Image Art, pivniţa de vinuri Weinkeller, Pardon Cafe SibiuAtrium Classic Cafe.

2 gânduri despre „Prin Sibiul meu baroc 2012

Comentariile sunt închise.