Sunt zen. Toamna asta este despre mine

Anul ăsta am căzut în baie. Nu a fost neapărat o experiență care mi-a deschis ochii, ci mai degrabă un eveniment care a dus la un declic: mi-am dat seama că trebuie să fiu mult mai atentă, să am mai multă grijă de mine, că – iată! – accidentele stupide se pot întâmpla oricând și nu e deloc amuzant să zici: am paralizat (sau no, am murit… după caz!) în urma unei căzături în baie, pentru că nu mi-am pus covorașul suficient de aproape de vană (cadă, pentru cine nu-i din Ardeal) și am tras cu piciorul de el, dar el a rămas nemișcat și piciorul a alunecat. 

Așa că de la o vreme am devenit zen. Nu mă mai agit pentru lucrurile și oamenii care nu contează în viața mea, nu mai pun la suflet căcaturile minore care înainte mă consumau, nu mă mai agit pentru lucrurile pe care nu am cum să le schimb. Am fost de când mă știu grammar nazi: corectam pe toată lumea (încă mai am scăpări și o fac, deși încerc să nu), eram realmente obsedată de scrisul corect, iar despre oamenii care nu știu să scrie am avut și am în continuare o părere foarte proastă. Doar că am încetat să mai iau personal faptul că unii măcelăresc limba română. Dacă pe ei nu-i duce capul să învețe să se exprime, de ce să mă agit eu? Noi* să fim sănătoși.

Am decis că e vremea să mă gândesc mai puțin la alții și mai mult la mine. Să îmi văd de sănătate, să îmi pun ordine în gânduri, să gândesc pozitiv și să mă focusez pe lucrurile care mă fac fericită și îmi aduc beneficii.

Primul pas a fost un set de analize; oarecum surprinzător, stau bine. Tiroidita Hashimoto este ținută în frâu, tratamentul funcționează și dacă am grijă ca și celelalte valori să se mențină între anumite limite, nu mă atacă din interior, prin declanșarea de boli autoimune. Ceea ce m-a mai liniștit un pic, că nu mă mai căutasem de trei ani și aveam emoții.

Apoi am început să mă răsfăț și să mă las răsfățată.

Am mers la masaj, la Salon RazaRa, deschis de prietena mea Valentina într-o cameră din hotelul Rusca (Hunedoara). Nu vă gândiți la prostii, vă rog. Masajul este un fel de workout pasiv, stai întins și îți sunt lucrați mușchii; n-are cum să nu fie bine, iar după masaj te simți relaxat. Mai vreau, deci o să mai merg!

Am decis să încerc, pentru prima oară, manichiura cu ojă semipermanentă. Dacă oja nu m-a convins (unghiile mele cresc prea repede și nu le suport mai lungi decât… foarte scurte!), m-au convins utilajele cu care se îndepărtează cuticulele. Foarte profi, fără forfecuță și bătaie de cap, cuticulele au fost îndepărtate cu burghiul, ceea ce mi s-a părut foarte eficient. Mulțumiri salonului Perfect Nails pentru că am putut să documentez experiența!

De asemenea, în octombrie am beneficiat de un detartraj oferit de OralB. Doare de te ia naiba, dar după ce se termină, ai dinți curați și fără depuneri de tartru. Am povestit, în mare, aici.

Prietena mea Roxana Leach mi-a făcut un machiaj de stă mâța în coadă. Noroc că nu-mi plac pisicile, că vă dați seama că ar fi trebuit să mă chinui s-o fac să stea din nou în patru labe?! Despre experiența asta am scris (și filmat, desigur) aici.

Am fost la Escape Room-ul nou deschis de la Arsenal Park. A fost mult mai amuzant și mai distractiv decât mi-am imaginat. Aveam așteptări care includeau adrenalină, teamă, stres, dar până la urmă a fost cu strigăte eliberatoare, cu mult râs sănătos (chiar dacă îngrașă) și cu timp de calitate, cum ar zice americanul, petrecut alături de oameni care-mi sunt dragi. Atenție, sunt două încăperi, încă una e în pregătire. Noi (Sebi) am ales camera SAW.

Nu în ultimul rând, toamna asta m-am horărât să vizitez salonul Attitude din Deva, acolo unde am mai fost o singură dată în vară, când a fost adus cu mare fast aparatul LPG de ultimă generație, o minunăție despre care am scris aici.

Despre concediu nu mai zic… ăla a fost în septembrie și parcă au trecut trei luni de atunci, nu 40 de zile! Am făcut un tur de forță prin câteva țări și ne-am încărcat cu energie, deși fizic ne-a consumat foarte mult „maratonul”.

După aceste zile, am concluzionat că starea de bine nu vine singură. Trebuie să îi creezi condiții propice și să o inviți, frumos. Nu poți fii sănătos dacă mănânci prostii și bei cola (sau pepsi sau alcool, tot aia e), dacă nu te odihnești suficient și ai doar gânduri negative. Trebuie să ai grijă de tine.

Poți alege să fii bine. Ai nevoie, în primul rând, de gânduri bune îndreptate către tine. Îmi pare rău dacă sună a discurs motivațional, sunt doar concluziile mele. Trebuie să înveți să te placi, să te respecți, să simți că meriți lucrurile bune pentru ca aceste lucruri bune să ți se întâmple!

Așadar, până la… proba contrarie**, sunt zen. Nu las gândurile negative și nici atacurile săracilor cu duhul să mă afecteze. Am învățat să nu mă mai scuz pentru ceea ce sunt. Nu sunt la fel ca „toată lumea”, fac lucrurile în felul meu și nu mai aleg scurtăturile, pentru că (WARNING! CLIȘEU ÎN FAȚĂ!) e importantă și călătoria, nu doar destinația.

Și mai e ceva: când sunt întrebată ce mai fac, răspund: Bine. Sunt bine. Nici nu știți cât de mult contează lucrul ăsta. E un cuvânt simplu, dar dacă îți repeți mereu că ți-e bine, ajungi să fii bine.

* eu cu ai mei, restul… să-și vadă fiecare de sănătatea lui;
** evident, zen-ul se duce naibii când cei dragi sunt bolnavi sau îți moare cineva apropiat, dar sper să citească și ei ce am scris aici și să învețe (nici la 50-60 de ani nu-i târziu) că în primul rând trebuie să ai tu grijă de tine.

4 thoughts on “Sunt zen. Toamna asta este despre mine”

  1. Oh, cata dreptate ai. Cel mai benefic lucru pe care ti-l poti face, ca om, este sa incerci sa te concentrezi asupra propriei persoane.

    Vezi ca ala e prost, ca se imbraca nu stiu cum/ ca se comporta in X fel/ ca traieste nu stiu cum/ ca isi ia masina nu stiu care, cand tu nu ai da banii pe asa ceva in veci/ ca ala isi face rate la iphone, dar e rupt in cur de foame si nu pricepi de ce face asta/ ca Xuleasca are poze pe la Dubai si se da mare doamna, desi toata lumea stie ca si-a tocit genunchii pentru statului respectiv/ sau ca alta Xuleasca e maritata cu un mos, doar ca sa aiba o masina scumpa/ afaceristul X are o viata buna, ca a facut evaziune fiscala, in timp ce tu platesti taxe ca fraierul, desi, ala risca puscaria in orice minut?

    Bun. Observa si vezi-ti de alte tale. Cateodata si judecata asta, ne infiereaza, pentru ca, noi, ca oameni, tindem sa ne frustram daca nu putem pricepe stilul de viata al altor persoane si, neputinta de a intelegere, naste nervi si prejudecati. Naste nevoia de a jigni. Nimeni nu ne opreste sa traim viata celui pe care il judecam. Asadar, cum si noi avem alegerile noastre, asa si ei au alegerile lor si trebuie sa le respectam ca atare. Sau sa le ignoram.
    Referitor la asta, lumea din jur fix asta face, deci e foarte important sa stim sa dam un pas inapoi, cand primim atacuri de la alte persoane, doar pentru felul in care ne traim viata.
    Apoi, comparatul cu ceilalti. Este, FOARTE daunator. Toti o facem din instinct si cere mult antrenament, sa ramai ferm pe pozitie si sa iti readuci focusul pe propria persoana. Sa te imbunatatesti tu, de azi, fata de versiunea ta de ieri. Sa te compari, tu, de azi, cu cea de ieri.

    Sunt multe de discutat pe subiect, intr-o tara unde salariile sunt de mana a 3a si preturile de Europa De Vest, iar educatia e de… nu stiu, out of space. Devenim frustrati, neputinciosi, ne comparam cu restul, cautam sa dam in cap persoanei care are succes, in loc sa invatam de la ea si sa ii cerem ajutorul si cunostintele, pentru a evolua si noi.
    Toate astea duc la oameni rai, frustrati, agresivi, gata sa te impunga cu un cuvant dur, gata sa iti dea ultima replica, gata sa te puna la perete daca tu traiesti altfel, etc.

    Echilibrul interior este imperios necesar, cartile de autodezvoltare, poate un terapeut, orice ne ajuta sa fim ok cu noi insine si cu viata pe care SINGURI ne-am ales-o si doar SINGURI putem sa o schimbam daca vrem, nu daca vor ceilalti. Si cel mai important, ne ajuta impotriva factorilor externi, care dauneaza: (comentariile lu’ X despre cum te imbraci, cum traiesti cu sotul, ce culoare de pereti ai in casa, pe ce iti cheltui banii munciti de tine, cum iti petreci timpul liber, etc).

    As vrea postari mai dese, sa li se reaminteasca oamenilor cine sunt. Sa ii ajute sa aibe grija de ei insisi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *