Breslo, sau cum mi-am făcut piticii fericiţi

Buuun. Se dă o leapşă cu un titlu tare simpatic: „Unii cumpără prosoape, aţii şosete. Tu ce obsesii ai?”. Mi-a pasat-o Marius [Blogatu], probabil că şi-a dat seama că sunt un om cu multe obsesii şi manii. Şi sunt.

Cum leapşa asta se referă exclusiv la mania cumpărăturilor, o tratăm ca atare. Îmi place, deci, să cumpăr şosete. Ca să vezi, ce m-aţi nimerit! Cel mai mult îmi plac şosetele de la Ciserom, pentru că sunt colorate, vesele şi foarte ieftine. Asta dacă le iei de la magazinul de prezentare al fabricii, din Sebeş. Vara asta am trecut, cred, de vreo zece ori pe lângă magazinul ăla, dar de fiecare dată era închis. :( Poate sâmbăta asta. Poate.

Îmi mai place să cumpăr briz-brizuri, prin asta înţelegându-se bijuterii şi accesorii realizate manual. De-asta mi-a plăcut foarte mult la Sighişoara, pentru că acolo e raiul accesoriilor handmade. Bine, cei din capitală au noroc cu tot felul de târguri, pe-aici nu prea vezi aşa ceva. Am găsit, în schimb, câteva zeci de bloguri ale oamenilor care fac jucăriile astea faine. Majoritatea sunt pe Blogspot şi probabil că voi face o listă cu ele cândva ta-daa! Le găsiţi aici pe toate, graţie geniilor care au creat Google Reader cu toate opţiunile astea minunate. Aşa. Spuneam că îmi plac briz-brizurile. Le cumpăr, le admir, dar le port destul de rar. Cel mai mult îmi plac brăţările, apoi pandantivele şi mărgelele. Şi inelele. Cercei nu cumpăr, pentru că nu port aproape deloc. Dar îmi plac toate, pentru că sunt vesele, colorate şi mai ales pentru că nu sunt produse în serie.

Ca să explic şi titlul: Breslo.ro este un site care i-a adunat pe toţi acei oameni frumoşi care vând obiecte artizanale şi le oferă posibilitatea de a-şi vinde „marfa” prin intermediul site-ului. Iar eu mă bucur că am la un loc atâtea briz-brizuri.

Mai am o obsesie: nu trebuie să rămân niciodată fără ţigări. Cred că mi s-a întâmplat de maximum trei ori în cei nouă ani de când sunt fumătoare. Prost obicei! Înainte, aveam aceeaşi obsesie cu Pepsi. Dacă nu aveam Pepsi, însemna că nu am ce să beau. Acum merge şi apa minerală şi dacă n-am nici apă, beau ce găsesc. Chiar şi berea lui Sebi. Hehehe.

Alte obsesii, cum e cea legată de pixuri şi brichete, nu se încadrează neapărat la capitolul „mania cumpărăturilor”. Aşa că le voi povesti pe îndelete cu altă ocazie.

4 thoughts on “Breslo, sau cum mi-am făcut piticii fericiţi”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.