Transformarea unei camere dezafectate într-una locuibilă. Episodul „pilot”

Acesta este primul episod dintr-un serial scris de tata, în care povesteşte cum şi-a amenajat o cameră într-o casă de la ţară. Veţi vedea, pe acest blog, cum poate fi transformat un grajd dezafectat într-o „garsonieră” locuibilă, izolată, zugrăvită, cu parchet, mobilată şi utilată.

Totul a început pe la jumătatea lunii mai a acestui an, când natura se dezmorţea încet şi turistului din mine îi venea, ca în fiecare an pe acea vreme, s-o ia lela prin natură, cu cortul. Dar, cum nu mai sunt la vârsta dormitului în cort, îmi făceam planuri: cam cum ar fi să-mi cumpăr o rulotă, în care consideram că ai de toate, şi în plus ai avantajul că o poţi trage după tine unde vrea moftul tău de turist, la munte, pe marginea unei ape, la mare sau, de ce nu?, prin Austria, ţara mea de suflet atunci când mă gândesc la excursii şi mai ales la nişte munţi frumoşi.

Aşa am ajuns să analizez preţurile rulotelor pe care le găseam pe net de vânzare şi am concluzionat că fără 2-3.000 de euro nu poţi să-ţi iei decât o vechitură care cel mai probabil trebuie reparată, nu-i funcţioneaza toate alea şi aşa mai departe. Atunci m-am gândit aşa: cu aceiaşi bani sau poate chiar cu mai puţini pot să-mi amenajez o baracă micuţă, ca să nu zic căbănuţă, ca-i prea pretenţios.

O problemă o reprezenta terenul, care trebuia să fie într-o zonă cel puţin de munte, în apropierea unei ape curgătoare, să am acces la curent, apă, canal şi bineînţeles o „gură de net” şi să nu fie nici prea departe de un orăşel cât de cât. Căutând încoace şi încolo, am constatat că satul natal al soţiei îndeplinea toate criteriile, mai mult, tot căutând un teren, am primit chiar o încăpere, de fapt un grajd dezafectat, un loc în care se puneau toate lucrurile de care nu mai ai nevoie cel puţin temporar, unde aduceam şi noi, de la oraş, obiectele inutile. Încăperea era destul de mare, 6×4 m, adica 24 de m², dar cam atât.

Încăperea cu pricina este situată în partea din spate a clădirii cu vedere la… pădure, înconjurată de grădini, la adăpost şi de puţina gălăgie pe care o mai poţi auzi pe uliţa asfaltată a satului, la 30 de metri de un râu de munte cu apă curată şi rece, în care poţi vedea şi câte-un păstrăv. Împrejurimile sunt minunate, valea râului este flancată de doi versanţi împăduriţi, care îţi creează impresia unor bureţi de verdeaţă şi care nu obosesc să „pompeze” ozon în permanenţă.

Fiecare răsărit al soarelui aici este o adevărată sărbătoare a culorilor, pe care caut mereu să n-o ratez, iar asfinţitul este o desfătare a privirii pe care nu o întâlneşti oriunde. Apa potabilă era la 30 de metri, la fel şi curentul electric şi linia telefonică Romtelecom, iar canalizarea este şi ea în curs de finalizare. Deci toate condiţiile, având în vedere ca nu sunt un fan al gazului metan, iar pădurea „cade” pe tine, în caz ca voi avea nevoie de un substitut pentru încălzire.

I-am mulţumit soacrei pentru încăperea primită cadou şi am început să pierd nopţile cu planuri, schiţe şi proiecte. În episoadele următoare, vă voi arăta ce se poate face cu o suprafaţă de 24 m² şi cu fonduri limitate binişor.

Iată şi nişte imagini edificatoare: