„How It’s Made” românesc sau Cum se fabrică iaurturile: în vizită la fabrica Danone [#launiaurt]

Şoc şi groază! Danone nu foloseşte nici hârtie igienică, nici praf de oase şi nici bacterii provenite din materii fecale sau din flora vaginală. Şocant: Danone foloseşte chiar lapte pentru a produce iaurturile şi celelalte derivate din lapte. Acum, că am lămurit problema asta, să trecem la lucruri serioase.

Vineri, 24 februarie 2012, Danone a primit în vizită 20 şi ceva de bloggeri. De organizare s-a ocupat Standout, în special Elena Cîrîc. Am ajuns la fabrică, situată în sectorul 2 al Capitalei, pe la 10 şi ceva dimineaţa. Într-o sală de protocol ne aşteptau cafeaua aburindă, fructe, croissante şi gemurile pe care Danone le foloseşte la iaurturile cu fructe. Sunt foarte gustoase şi singura diferenţă dintre gemurile făcute de bunica şi cele pe care le găsim în paharele de iaurt Danone este că Danone le cumpără la tonă, noi le păstrăm în borcane de 400.

Nu am zăbovit prea mult şi am mers în fabrică, aflată la circa 200 de metri distanţă de clădirea de birouri. Prima oprire: vestiarul în care am fost echipaţi cu pungi cu care să ne acoperim încălţările, halate de unică folosinţă şi cipilici pentru cap. Ne-ochelariştii au primit şi ochelari de protecţie, iar pentru o comunicare eficientă în locurile unde maşinăriile făceau gălăgie, am fost dotaţi cu nişte căşti speciale în care îl auzeam pe Laurenţiu, cel care a fost ghidul nostru. Ba mai mult, am fost rugaţi să lăsăm la vestiar toate bijuteriile, excepţie făcând verighetele, acolo unde era cazul. După vizită, ne-am întrebat de ce, pentru că toate maşinăriile erau închise şi nici un inel ori cercel nu ar fi avut cum să ajungă în iaurturi.

Prima dată am trecut prin cantina muncitorilor, pe ai cărei pereţi se aflau afişe cu informaţii utile despre nutriţie şi sănătate, precum şi imagini ale copiilor angajaţilor Danone, imagini pe care le-am regăsit peste tot prin fabrică. Pe afişele respective scria „Noi suntem motivul pentru care trebuie să vă întoarceţi sănătoşi acasă în fiecare zi!”.

Angajaţii îşi pot aduce mâncare de acasă sau pot cumpăra, cu bonuri de masă, mâncare sănătoasă de la cantina fabricii, la preţuri derizorii. Iaurturile sunt gratuite pentru toţi angajaţii, motiv pentru care, bănuiesc, frigiderul cu iaurturi era aproape gol.

Frigiderul cu iaurturi de la cantina angajaţilor Danone

De aici am ajuns în locul unde intră laptele în fabrică, din nişte tancuri uriaşe. Laptele provine de la 69 de ferme din 19 judeţe din ţară. Am văzut toate punctele pe hartă, dar nu am apucat să-mi notez decât cele trei localităţi din judeţul Hunedoara de unde pleacă laptele către fabrica din Bucureşti: Densuş, Sarmizegetusa şi Costeşti. Poate informaţia asta îi va fi de folos vreunui jurnalist interesat să facă un articol pozitiv despre producătorii de lapte din judeţ.

Fascinaţi de atâtea ţevi din inox, am început să facem cu toţii o mulţime de poze. Ne-am liniştit în momentul în care am aflat că urmează să vedem ţevi până când ne vom sătura. Şi aşa a fost: nu am văzut laptele nicăieri, pentru că acesta nu este lăsat să intre în contact cu aerul. Laptele este pasteurizat, centrifugat pentru a fi separată smântâna [grăsimea], iar apoi, în funcţie de produsele care urmează să ia „drumul paharelor”, sunt amestecate din nou, după nişte reţete precise [cum altfel?].

Bloggeri în vizită la fabrica Danone

Din „sala ţevilor” am trecut în cel mai fascinant loc din orice fabrică: linia de ambalare. Sau liniile, în cazul Danone, pentru că erau multe maşinării care făceau, fiecare în parte, câte un sortiment de iaurt, iaurt de băut, smântână, sana etc. Aici am petrecut cel mai mult timp, fotografiind fiecare proces în parte, filmând şi minunându-ne de faptul că fabrica este automatizată în proporţie de aproximativ 90 la sută [nu am reţinut cifra exactă].

E pur şi simplu fascinant să vezi cum într-o maşinărie uriaşă intră pe o parte o folie groasă din plastic, o folie cu etichete şi amestecul de lapte cu gem de fructe, iar pe cealaltă parte ies sute de pahare de iaurt pe minut. Gata ambalate, cu data expirării şi lotul tipărite cu laser pe etichete, tăiate în aşa fel încât să încapă în cutii, stivuite ca să fie mai uşor de manevrat. De pe bandă, cutiile cu iaurturi sunt preluate de muncitori şi duse în depozit, unde sunt păstrate la temperatura de 4 grade Celsius. Depozitul este imens, ai zice că e suficient iaurt acolo pentru a hrăni un judeţ întreg timp de mai multe săptămâni, dar am aflat că marfa nu stă în depozit mai mult de două, trei zile.

Dar mai bine vă las să vedeţi cu ochii voştri cum se face iaurtul Danone.

Iată de ce spuneam că nu înţeleg de ce a trebuit să lăsăm bijuteriile la intrare – maşinăria care ambalează iaurturile este complet închisă şi protejată de pereţi din plastic.

Maşinărie care ambalează iaurtul de la A la Z

Fabrica de la Bucureşti exportă iaurturi în Bulgaria şi Ungaria. Am aflat lucrul ăsta ulterior vizitei în fabrică, deci după ce pozasem nişte iaurturi pe care în loc de Activia scria „Aktubua”. Îmi imaginasem că au greşit sulul cu etichete şi că în locul celor cu Activia au pus etichetele care trebuia să ajungă în Bulgaria, dar nu, singura greşeală era făcută de maşinărie, care lipise greşit etichetele, aşa că iaurturile de mai jos au fost „refuzate la export”.

AKTUBUA, iaurturile Activia pe care Danone România le exportă în Bulgaria

După lunga vizită, am revenit în sala de protocol – sau de şedinţe – pentru mai multe poveşti, explicaţii şi răspunsuri la întrebări. Aici am aflat povestea companiei, care începe în anul 1919, când doctorul Isaac Carasso, spaniol cu rădăcini iberice, a deschis o mică fabrică de iaurt. Numele firmei sale a fost dat de diminutivul Danon, numele de alint al primului său născut, Daniel Carasso. Cum Danon e un nume destul de întâlnit, Isaac a hotărât să-i adauge un „e” în coadă. Aşa a luat naştere ceea ce astăzi este grupul Danone.

Apropo, grupul Danone nu face doar iaurturi şi alte produse lactate. Compania are patru divizii:

  • lactate;
  • ape minerale [Evian este îmbuteliată de Danone];
  • mâncare pentru copii;
  • nutriţie clinică, adică mâncare pentru oamenii bolnavi [de cancer şi alte boli grave].

În clinica sa, Isaac Carasso a observat că mulţi pacienţi tineri aveau probleme de digestie şi intestinale. Inspirat de Ilyich Mechnikov, care popularizase laptele acru drept un aliment sănătos, şi amintindu-şi că astfel de probleme de sănătate erau tratate în Balcani cu iaurt, Carasso a folosit culturi de fermentare de la Institutul Pasteur şi a creat marca de iaurt Danone. În acele vremuri, iaurtul se vindea în farmacii, ambalat în borcane din porţelan, şi le era prescris pacienţilor întocmai ca un medicament.

Fiul lui Isaac, Daniel Carasso, a fost cel care a dus mai departe afacerea cu iaurt, înfiinţând, în 1942, compania Dannon în SUA. Daniel Carasso a trăit 104 ani. Când am aflat asta, am întrebat: „Dar ce a mâncat de a trăit atât de mult?!”. Răspunsul este, cred, evident.

Povestea Danone continuă cu inovaţii: primul iaurt cu fructe din lume, primul iaurt probiotic cu efect de îmbunătăţire a tranzitului intestinal – Activia, Actimel – iaurtul care conţine fermentul L casei Defensis şi vitamina B6, care contribuie la funcţionarea normală a sistemului imunitar şi lista poate continua.

Pe mine m-a impresionat atmosfera de la Danone România, felul în care oamenii vorbeau despre proiectele lor şi faptul că pun foarte multă pasiune în ceea ce fac. Nu am găsit rigiditatea la care te aştepţi într-o companie de talia acesteia. Oamenii se implică în proiectele adiacente, joacă în reclamele la iaurturi, se lasă filmaţi şi fotografiaţi – şi o fac voluntar, nu pentru că le-ar impune-o cineva – pentru reclame, bannere şi alte materiale promoţionale.

Doctorul Bogdan Ioachim, Corporate Affairs Nutrition & Science Director la Danone Romania, ne-a povestit o mulţime de lucruri despre Danone şi şi-a invitat colegele să ne vorbească despre una, despre alta.

De exemplu, despre Zâmbet pentru viitor, un proiect iniţiat de Danone în 2007, prin care sunt îmbunătăţite şansele de supravieţuire şi calitatea vieţii copiilor bolnavi de cancer din România. Fără să se laude, Bogdan Ioachim ne-a spus că programul a ajutat la vindecarea a 40 de copii bolnavi de cancer. Detalii găsiţi pe site, dar şi pe portalul Oncopediatrie.ro. Jos pălăria!

La final, vă las să vedeţi ce am filmat, împreună cu Sebi, în fabrica Danone. Din păcate, Windows Movie Maker mi-a deformat imaginile filmate în HD, dar am stat prea multe ore ca să-l fac şi nu am reuşit să identific problema.

Citiţi şi la Ruxa Predescu, Tudor „CeMerită” Popa, Dragoş Asaftei [încă unul], Vlad Cucu, NWRadu – care promite un serial despre vizita la fabrică; iată şi episodul 2 şi pe cel de-al treilea, Augustin Radu, Sebastian Bârgău, Oana Olaru Zăinescu, Ana Muşat, Ariel Constantinof, Valentin Bosioc, Oltea Zambori, Nina Costea.

De citit şi la Dollo un reportaj făcut la una dintre cele 69 de ferme care vând laptele către Danone: Activia de la coada vacii.

UPDATE: Alte fabrici și “uzine” pe care le-am vizitat de când sunt bloggeriță…

Vizită la fabrica de chipsuri Lay’s din București | Vizită la fabrica Danone din Bucureşti | Vizită la fabrica de cosmetice Farmec din Cluj-Napoca şi partea a doua | Vizită la Jolidon, Napolact şi din nou la Farmec | Vizită la fabrica de bere Timişoreana şi la Cramele Recaş | Ferma de vite Angus de lângă Sibiu | Pateurile şi conservele Scandia | Încălţămintea Lytos de la Sibiu | Produsele de panificaţie Boromir | Muştarul Mustardino, din Sibiu | Umeraşele Mainetti din Sibiu | Vizită la fabrica de cașcaval Hochland din Sovata |

ProHD – Fabricat în Hunedoara: Apa minerală Aqua Sara | Complexul avicol integrat AVIS 3000 & Recomsid (AVIS: video) | Carpatcement din Chișcădaga |

De asemenea, am fost „în spatele ușilor închise” ale restaurantului McDonald’s din Deva.

31 thoughts on “„How It’s Made” românesc sau Cum se fabrică iaurturile: în vizită la fabrica Danone [#launiaurt]”

  1. Off-topic: Deci fara hârtie igienică, nici praf de oase şi nici bacterii provenite din materii fecale sau din flora vaginală ? :( Sa vedem cine’l mai mananca acum!!
    On-topic: Ce se intampla in camera luminata in verde ? :D Sper ca nu se cloneaza extraterestrii!

  2. Imi place tare mult clipul video, felicitari! E un pic lung, dar pentru cei care vor sa-si faca o idee despre cum se produce iaurtul Danone e perfect.

    1. Merci. Îmi pare rău că l-am stricat, că mi s-a deformat aşa, dar am muncit câteva ore la el şi azi noapte pe la 2 nu mai aveam nervi să-l refac doar cu imaginile filmate de mine sau doar cu cele filmate de Sebi. :)

  3. Din toata povestea asta nu aflam decat ca ambaleaza si produc in conditii septice iaurturile lor. Nimic despre cat de chimice sunt…
    Am tinut un iaurt Danone cu fructe in sertar la birou (unde sigur nu sunt 4 grade Celsius) si dupa 2 ani l-am desfacut. Ce credeti? Era stricat? :-)

    1. Exact. Pentru că este ambalat în mediu aseptic, fără să intre în contact cu aerul, şi pentru că laptele este pasteurizat înainte de a intra în producţie. Adică este încălzit la 75 de grade tocmai pentru a omorî „carcalacii”.
      Doctorul Bogdan Ioachim ne-a spus că iaurtul „de pe vremuri” se strica într-o zi, două, din cauză că în fabricile în care era produs şi ambalat era mizerie. Am văzut şi nişte poza cu fabrica de lapte Mioriţa, înainte de a fi preluată de Danone, şi era mizerabilă. Deci de-aia se strica iaurtul într-o zi, din cauză că intra în contact cu aerul şi nu era pasteurizat.

      Am fost încurajaţi să luăm un iaurt Danone, să-l păstrăm timp de trei luni după data de expirare şi să-l desfacem. Se poate mânca şi am fost asiguraţi că nu vom găsi nici un pic de mucegai în el, tocmai pentru că este safe.

      Să ştii că în ultima vreme luam lapte de la Lactate Lechinţa, o fabrică din Bistriţa Năsăud care şi-a deschis magazine peste tot prin judeţ. Îl ţineam în frigider şi în două zile se strica. Am zis că „ăsta-i lapte adevărat”, că de-aia se acreşte, ăla pasteurizat pe care-l iau cu 3 lei de la Kaufland e apă albă, de-aia nu se strică niciodată. Dar nu! Să ştii că după vizita asta m-am lămurit: laptele nu se strică dacă a fost pasteurizat şi tratat cum trebuie, iar dacă se strică repede, e din cauză că nu a fost prelucrat în condiţii igienice.

      Gândeşte-te că bunica nu avea cum să-l pasteurizeze şi să-l păstreze în condiţiile de farmacie care sunt în fabricile moderne de lactate. De-aia nici laptele de la vaca ei nu ţinea prea mult.

      1. De acord cu tine că iaurturile respective sunt foarte sigure pentru consum din punct de vedere bacteriologic. Dar multe dintre sortimente (în special sortimentele ieftine) conțin amidon, gelatină, arome sintetice…
        Că ziceai de Lechința, si eu cumpăr lactate de la ei, si nu poți compara un iaurt de la ei cu unul Danone. Danone se lipeste de dinți (presupun că de la amidon si guma de guar) în timp ce ăla de la Lechința e sifonat, acrisor, plăcut – incomparabil. Mai bine beau un iaurt cu ceva mai multe bacterii decât unul care e stabilizat cu gumă de guar…

  4. Pingback: În vizită la Danone | toane
  5. Mi-a parut bine sa te cunosc (pe tine si pe Sebi). :)
    Cat despre filmulet… v-a iesit super fain! Bun de dat la documentare la tv.

    1. Şi mie! Îmi pare rău că nu am fost foarte sociabilă, da’ era devreme şi nu dormisem foarte mult. Data viitoare sigur povestim mai mult.

  6. Eu nu ma bag sa critic iaurtul Danone,mie nu-mi place in mod deosebit,nu-l cumpar- nici n-as avea de ce cand danezii au produse lactate renumite si care totusi se strica mai repede de 3 luni- insa iaurtul cu gemuri,de ce marca o fi el, are cel putin zahar (rafinat) si asta ma indoiesc ca e prea sanatos .

  7. Ar trebui sa scrii la inceput ca articolul este o reclama la Danone si eu unu, nici nu mai intram sa citesc. Nu ma intereseaza cat e de curat in fabrica sau cati bani v-au platit sau alte lucruri de genul asta. Dar sa spui cu atata lejeritate ca iaurtul Danone e natural si sanatos…denota ignoranta, superficialitate si poate chiar rea-intentie. Acolo e vorba de industrie, am prieteni care lucreaza in fabrica aia si nu are rost sa dezabetm pt ca esti in inferioritate din moment ce sustii ca iaurtul nu se strica pt ca e ambalat in mediu’ asepric dar nu spui nimic de tonele de conservanti sau despre procesele tehnologice care anuleaza aproape in totalitate valoarea nutritiva a iaurtului.
    E trist cum poti cumpara oamenii din ziua de azi cu o cafea aburinda si cateva croissante….:(

    1. Thymc, eu sunt Denisa Bârgău. Tu cine eşti? E atât de uşor să ataci gratuit [sau nu?] sub acoperirea anonimatului…

      Apoi, fazele astea cu „ştiu eu pe cineva care ştie pe cineva care lucrează acolo” sunt atât de depăşite, încât numai naivii care încă mai trimit PPS-uri pe mail mai cred în ele. „Ştiu eu pe cineva” nu este un argument. În nici o discuţie, niciodată. Uite, ţi-am dat un sfat gratuit, dacă tot te-am „păcălit” cu un articol plătit. Care, apropo, nu a fost plătit. Am fost în vizită, am scris despre asta, pentru că asta facem noi, bloggerii.

      Bagi tu mâna în foc că iaurturile Danone conţin „tone de conservanţi”? Care procese tehnologice anulează valoarea nutritivă a iaurtului? Detaliază, te rog, cine ştie, poate învăţ şi eu ceva nou.

      Dar, decât să revii cu un comentariu precum cel de mai sus, mai bine păstrează-l pentru tine. Serios, am nevoie de comentarii care să aducă plusvaloare articolelor, nu de anonimi care „ştiu ei mai bine”, pentru că au cunoscut pe cineva care era vecin cu cineva care le-a spus sigur că… whatever. Deci no more bullshit, please. Eu am fost acolo. Tu?

      1. bravo thym. Las-o pe Denisuca sa le consume. Imunitatea pt ea nu are importanta. Pt tine vad ca are si asta-i cel mai important.
        Fiecare este liber sa consume ce vrea.

      2. Ce-mi place mie cum apar cititori noi şi interesaţi numai de câte un articol de fiecare dată când scriu despre subiecte – să le zicem – controversate.

        Şi când am fost la Roşia Montană am descoperit că am foarte mulţi cititori care sunt împotriva proiectului; de fapt, sunt toţi nişte anonimi, aşa, ca voi.

        Mna, să vă fie de bine, sper că vă puteţi plăti facturile cu banii primiţi de la concurenţă. ;)

        Nu vă obligă nimeni să consumaţi iaurturile Danone, eu v-am povestit ce am văzut acolo şi cum se fac. Dacă voi vreţi să consumaţi în continuare iaurturi făcute în condiţii dubioase, sunteţi 100% liberi să o faceţi, că-i o ţară liberă. Iar voi sunteţi, prin urmare, liberi să vă îmbolnăviţi mâncând dubioşenii. Poftă bună!

  8. Eu sunt de acord cu Thymc. Iar asta cu anonimatul pe internet este irelevant…Poate sunt multe persoane care au pareri pertinente, dar care nu au blog…Te ajuta cu ceva sa stii ca il cheama george vasile?:)) Eu vreau sa-ti multumesc pentru ca ai scris articolul asta kilometric…datorita tie am ajuns sa ma documentez si am hotarat sa nu mai mananc niciun produs DANONE in viata mea :D Si nu-i vorba de faptul ca noi astia „anonimii” crapam de ciuda ca va luati bani pe reclame, sau baxuri de iaurt sau cine stie ce mai primiti. E vorba de faptul ca bloggerii au ajuns sa faca reclama la orice kkt.

    1. Iulia, dar te rog, spune-ne şi nouă, bloggerilor care „au ajuns să facă reclamă la orice kkt”, unde te-ai documentat şi ce ai aflat.

      Chiar te rog, că m-ai făcut curioasă.

  9. Pingback: Prin fabrica Danone | Pasiuni la 30°
  10. Interesanta dezbaterea, Denisa. Ca intotdeauna, orice lucru documentat este combatut cu argumente „lasa ca stim noi”. Am senzatia ca oamenii au un apetit fooooarte mare de a crede in teoriile conspirationiste, au o satisfactie mazochista sa stie ca cineva le vrea raul. Eu sunt consumatoare de iaurt Danone, in egala masura se consuma in familie, atat eu cat si copilul meu si chiar si sotul. Eu prefer iaurturile albe, dar recunosc, pentru kefir aleg alt producator. Chestie de gusturi. Dar cu siguranta avand o imagine asupra a ceea ce inseamna un mare grup industrial stiu ce inseamna calitatea si respectarea standardelor pentru imaginea unui producator de talie internationala. La orice nivel si in orice industrie ar activa el. Orice scandal legat de nerespectarea normelor de igiena sau calitate inseamna o scadera a vanzarilor care poate afecta pe termen lung veniturile companiei. Sau chiar disparitia ei.Si asta chira la nivel international, pentru ca traim in epoca in care informatia se propaga cu viteza foarte mare. Am senzatia ca oamenii care pun in circulatie astfel de legende care circula pe net tip ppt (bacterii vaginale, fecale, aracet etc) nu au calcat niciodata dincolo de pragul unui site industrial. A cumpara de la un producator mic doar de dragul de a crede ca esti mai aproape de natura nu e echivalent cu a fi mai safe. Adesea producatorii mici colecteaza laptele direct de la tarani, in conditii nu tocmai igenice (fiecare mulge vaca dupa tehnica lui, o aduce in recipienti de o igiena indoielnica, vaca poate fi sub tratament cu antibiotice), si proceseaza in aceleasi conditii greu de controlat. Un producator mic nu va avea niciodata capacitatea de a retrage un lot cu probleme pentru ca orice ban conteaza pentru ei. Un gigant industrila care vinde milioane de iaurturi zilnic o poate face pentru ca la volumul rulat un lot nu inseamna nimic. Pe cand o lovitura de imagine inseamna foarte mult si pe termen lung.

Comments are closed.