Produs în Sibiu: Boromir

Produs în Sibiu - în vizita la Boromir Cred că brandul Boromir nu are nevoie de nici o prezentare; dacă aţi trecut măcar o dată prin Râmnicu Vâlcea [şi aţi trecut dacă aţi mers la sau de la Bucureşti prin Sibiu], sigur aţi văzut că oraşul este împânzit de magazine branduite cu Boromir şi reclame la diverse produse ale acestei firme.

De unde vine numele Boromir? Nu de la Stăpânul Inelelor, ci de la „stăpânii” făinii. :) Mai precis, de la fraţii Constantin şi Gheorghe Boromiz şi Mircea Ureche. Boromiz+Mircea=Boromir.

L-am întâlnit la uriaşa fabrică de la intrarea în Sibiu pe Mircea Ureche, un om dornic să ne spună povestea afacerii lui, să ne arate cum merg lucrurile, dar un pic reticent. L-au supărat nişte bloggeri care au făcut ceva măgării pe care nu are rost să le detaliem aici şi un jurnalist foarte cunoscut – genul de „comentator” care apare întruna „pe sticlă” – şi nu ştia dacă şi noi vom căuta acum în carul cu făină sau dacă ne aflam acolo ca să aflăm cum se face un munte de făină albă ca zăpada.

Produs în Sibiu - în vizita la Boromir Chiar dacă am trecut de multe ori pe lângă morile Boromir, nu am vizitat până acum o moară. În şcoala primară, învăţătoarea ne-a dus în vizită la o fabrică de pâine din Orăştie, dar nu mai ţin minte decât că la sfârşit, doamna [„tovarăşa”] a primit pâine caldă şi noi, elevii, am primit urări de bine. Cred că am plecat cam supăraţi de acolo.

Drumul pâinii este unul complex şi anevoios şi, zice domnul Ureche, ar trebui să avem mai mult respect pentru acest aliment „de bază” al românilor. Aruncăm foarte multă pâine. Şi e şi foarte ieftină, ceea ce înseamnă că agricultorilor nu le rămâne mare lucru după ce-şi acoperă toate cheltuielile. Nu vreau să intru în detalii, pentru că sunt multe lucruri pe care nu ştiu despre agricultură şi industria morăritului şi panificaţiei. Pe mine mă interesa doar procesul de fabricaţie al făinii şi mai ales al ~~pişcoturilor~~ produselor de panificaţie.

Am aflat că 30% din grâul folosit de Boromir este adus din Banat şi am văzut şi o maşină [and by that I mean cisternă] a unei alte firme care produce paste făinoase. L-am întrebat pe domnul Ureche ce-i cu maşina aia acolo şi mi-a spus că Boromir le vinde grâu dur, pentru că este singurul producător de grâu dur din România. Şi dacă nu-i singurul, e poate cel mai mare [asta se întâmplă când nu–ţi notezi nimic şi te bazezi pe memorie! Să nu faceţi ca mine…].

Firma a fost înfiinţată în 1994, devenind ulterior un grup de firme care reuneşte societăţile Boromir Ind Râmnicu Vâlcea, Boromir SA Buzău şi Moara Cibin din Sibiu, alături de punctele de lucru de la Deva, Iaşi şi Slobozia. Astăzi, Boromir controlează 10 la sută din activitatea de morărit de pe piaţa de profil din România, având o capacitate de măcinare de 1.500 de tone pe zi. Din totalul afacerilor, divizia de morărit are o pondere de 55 la sută, urmată de cea de dulciuri şi prăjituri – 20 la sută şi de divizia de panificaţie – 15 la sută.

Şi nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt când vă spun că Boromir are produse bune. Încercaţi nişte prăjituri sau biscuiţi, grisine, crochete, turtă dulce, orice produs din portofoliul Boromir şi sunt convinsă că îmi veţi da dreptate: produsele sunt gustoase. Eu le-am evitat multă vreme, până când m-a lovit foamea la redacţie şi nu aveam decât o cutie de cornuleţe cu nucă şi gem lăsată de Copilu’. Mamăăă, cât au fost de bune! Gustul mi-a amintit de „şoriceii” pe care îi făcea când eram mică o mătuşă de-a mea [o fi corect „de-ale mele”, dar ne facem că n-am văzut şi mergem mai departe, da?], care erau de fapt tot cornuleţe umplute cu gem, dar sufocate de zahăr pudră. Nu ştiu de ce le spunea şoricei şi nu cornuleţe. :)

La fel am „păţit” şi cu Tortina, am găsit în redacţie nişte… chestii de care aproape că am devenit, apoi, dependentă [dar încerc să nu le cumpăr, pentru că dacă nu le am în casă, nu mă gândesc la ele]. Le-am mâncat de foame şi apoi am continuat să le cumpăr de plăcere. Şi sunt bune, zău că merită să le încercaţi. Aici puteţi vedea toate produsele fabricate de Boromir şi într-o notă ceva mai veselă, vă recomand să faceţi o vizită şi pe singurul site din lume copt din aluat: împartebucurii.ro.

Despre moara din Sibiu vă pot spune că este foarte complicată. Am urcat până la ultimul etaj, ne-au fost prezentate toate fazele prin care trece grâul până când ajunge făină bună pentru pâine, prăjituri, aluaturi etc. Am văzut nişte utilaje foarte ciudate, care cerneau făina sau o aeriseau printr-un dans pe care nu l-am mai întâlnit la nici o altă maşinărie din nici o altă fabrică.

Fiecare lot de grâu trece întâi prin laborator, unde este supus unor analize, apoi trebuie ales ca să nu existe pietricele sau orice alte impurităţi, este curăţat, dezmierdat, aerisit, cernit, pentru ca în final să ajungă în sacii pe care scrie „Boromir – un munte de făină albă ca zăpada”. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, totul este controlat pe calculator, astfel că în tot procesul am văzut o grămadă de ţevi încrucişate, multe maşini electrice şi foarte puţini oameni.

Mâna de lucru este necesară în partea mea preferată din orice fabrică: în secţiile de ambalare; dar şi acolo roboţeii fac aproape toată treaba, intervenţia umană fiind minimă. Asta nu înseamnă că produsele Boromir nu au suflet. V-am spus, doar încercaţi-le!

„Produs în Sibiu” este o campanie realizată de Asociaţia Produs în Sibiu împreună cu ziarul Sibiu 100%.

UPDATE: Alte fabrici și “uzine” pe care le-am vizitat de când sunt bloggeriță…

Vizită la fabrica de chipsuri Lay’s din București | Vizită la fabrica Danone din Bucureşti |Vizită la fabrica de cosmetice Farmec din Cluj-Napoca şi partea a doua | Vizită la Jolidon,Napolact şi din nou la Farmec | Vizită la fabrica de bere Timişoreana şi la Cramele Recaş |Ferma de vite Angus de lângă Sibiu | Pateurile şi conservele Scandia | Încălţămintea Lytos de la Sibiu | Produsele de panificaţie Boromir | Muştarul Mustardino, din Sibiu | UmeraşeleMainetti din Sibiu | Vizită la fabrica de cașcaval Hochland din Sovata |