Produs în Sibiu: pateurile Scandia

După ce am vizitat fabrica Scandia, n-o să mai uit niciodată numele ăsta. Şi nici n-o să mă mai gândesc la distileria Scandic sau la TIR-urile Scania. Scandia e Scandia… şi ştiţi de unde vine numele ăsta? De la compania suedeză care a închiriat-o în 1938, după moartea lui Joseph Theil, cel care a înfiinţat compania în 1922.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Scandia a produs pentru armată un volum mare de conserve de pate. Pateul nu era ambalat ca acum, în cutii mici [„de mărime optimă”, cum zice Cristi], ci în conserve de un kilogram. Din anul 2002, Scandia este companie sută la sută privată şi este lider de piaţă, cu o cotă de piaţă de peste 45% pentru conserve. O adevărată poveste de succes!

Fabrica s-a mutat în urmă cu trei ani, ne-a spus Adina, iar oamenii sunt bulversaţi, pentru că erau obişnuiţi să o ştie în centrul Sibiului. Şi cu ce-i afectează, nu mai ştiu angajaţii unde să meargă la lucru?, am întrebat. Adevărul e că o fabrică atât de mare şi de complexă nu are ce căuta în mijlocul oraşului. Unde mai pui că, având mult spaţiu la dispoziţie [suprafaţa de producţie are peste 17.000 de metri pătraţi], oamenii şi-au amenajat o super fabrică. La recepţie, am dat peste ceva rafturi de la IKEA, decoraţiuni simpatice şi o încăpere pe care nu am apucat s-o pozez, pentru că înăuntru era o şedinţă, dar am remarcat masa din lemn masiv, neprelucrat, neşlefuit, care mi s-a părut foarte originală. 

Birourile sunt dispuse într-un spaţiu deschis, oamenii ne-au întâmpinat cu zâmbetul pe buze, sala de conferinţe este aşezată în mijlocul clădirii şi are geamuri pe ambele părţi, astfel că se poate ajunge uşor într-o parte sau în alta. Înainte de intrarea în fabrică, suntem încurajaţi să ne pozăm – pentru ultima oară! – pe Happylica lor, o canapea care seamănă izbitor cu a lui Măruţă. Lăsăm camerele foto, bijuteriile, ascundem părul, îmbrăcăm halate de unică folosinţă, ne acoperim papucii cu opincuţe din pungi şi pornim spre spaţiul de producţie.

Numai că în spaţiul de producţie nu intri decât printr-un turnichet care îţi dă drumul doar după ce îţi bagi mâinile la dezinfectat. Iniţial am crezut că vom fi amprentaţi, după ce mi-a „scuipat” aparatul soluţie dezinfectantă pe mâini m-am lămurit că nu e aşa. Aia e singura poartă de acces către spaţiul de producţie şi fără să-ţi dezinfectezi mâinile nu poţi intra. Ieşirea se face tot pe acolo şi tot cu o condiţie: să calci pe „cântarul” care imediat ce simte greutatea corpului începe să plimbe nişte perii ude care îţi curăţă tălpile. Am mai întâlnit sisteme de dezinfectare prin fabricile din România, dar nicăieri atât de stricte.

  

Fabrica Scandia este foarte mare. Poţi să te rătăceşti cu uşurinţă în încăperile în care se produc şi ambalează, simultan, diverse tipuri de pate, conserve de carne, ciorbe, sarmale, mâncăruri gata de servit [aşa cum este DeliCina – tocmai mă uit la un borcan care conţine carne de vită în sos roşu cu ciuperci] etc. Noi nu ne-am rătăcit, pentru că am fost însoţiţi peste tot.

Tot aici am văzut şi cea mai mare cameră frigorifică în care am păşit până acum. Era friiig, aşa că n-am stat prea mult, dar tot am văzut în acţiune un raft foarte înalt care se plimba „de capul lui”. Bineînţeles că totul este controlat prin computer şi ca să iei ingredientele de care ai nevoie, le „comanzi” întâi cu ajutorul calculatorului, care şi plimbă rafturile alea uriaşe dacă ai nevoie de ceva „ascuns”. Îmi pare rău că nu am avut voie să pozăm sau să filmăm nimic, mi-ar fi plăcut să vă arăt cum se plimbă singure rafturile din „congelatorul” Scandia.

Am trecut prin mai toate încăperile din fabrică – în unele se făcea pateu, care era ambalat pe loc de maşinării sofisticate. De la pastă la bax care conţine conserve gata etichetate trec doar câteva secunde, totul se mişcă repede, pentru că nu poţi fi lider de piaţă fără să produci şi să ambalezi „la foc continuu”.

Într-o altă încăpere, nişte femei făceau sarmale. Scandia vinde şi sarmale ambalate în conserve, dar probabil că nu există o maşinărie care să poată reproduce mişcările făcute de o gospodină, aşa că sarmalele încă sunt făcute manual. Cu mănuşi, nu vă faceţi griji!

De curând, Scandia a încheiat un parteneriat cu Disney, pentru a produce pateuri pentru copii, cu logo-ul Disney pe ambalaj. Le puteţi cumpăra deja din magazine, eu le-am găsit în Kaufland, unde costă 3,9 lei o conservă. Ce mi s-a părut interesant la acest parteneriat: Scandia le-a solicitat celor de la Disney să facă aceste pateuri pentru copii, iar Disney a făcut un audit complex, a intervievat angajaţi aleşi aleatoriu, a cerut analize de laborator, a impus standarde înalte, totul pentru ca o firmă românească să poată pune pe etichetă un logo super cunoscut. Nu poţi primi garanţia Disney dacă nu îndeplineşti cele mai înalte standarde, iar Scandia a reuşit acest lucru.

Pateurile pentru copii Bucegi Junior nu conţin E-uri, coloranţi sau conservanţi, au un conţinut de sare mai mic decât celelalte pateuri şi doar 3,7 la sută grăsimi. De altfel, Scandia a lansat de curând campania „Mâncare curată, ca în vremurile bune”, prin care anunţă că produsele Scandia sunt naturale şi nu conţin E-uri. De altfel, pateul Scandia se face acum după reţetele originale din 1922.

„Produs în Sibiu” este o campanie realizată de Asociaţia Produs în Sibiu împreună cu ziarul Sibiu 100%.

UPDATE: Alte fabrici și “uzine” pe care le-am vizitat de când sunt bloggeriță…

Vizită la fabrica de chipsuri Lay’s din București | Vizită la fabrica Danone din Bucureşti |Vizită la fabrica de cosmetice Farmec din Cluj-Napoca şi partea a doua | Vizită la Jolidon,Napolact şi din nou la Farmec | Vizită la fabrica de bere Timişoreana şi la Cramele Recaş |Ferma de vite Angus de lângă Sibiu | Pateurile şi conservele Scandia | Încălţămintea Lytos de la Sibiu | Produsele de panificaţie Boromir | Muştarul Mustardino, din Sibiu | UmeraşeleMainetti din Sibiu | Vizită la fabrica de cașcaval Hochland din Sovata |

ProHD – Fabricat în Hunedoara: Apa minerală Aqua Sara | Complexul avicol integrat AVIS 3000 & Recomsid (AVIS: video) | Carpatcement din Chișcădaga |

De asemenea, am fost “în spatele ușilor închise” ale restaurantului McDonald’s din Deva.