Post inspirat de Hoinaru. Mai jos sunt 138 de poze/fotografii făcute de mine în fiecare lună a anului care tocmai se încheie. Spre deosebire de anii trecuţi, în 2010 am făcut mai puţine, chiar dacă m-am jucat cu un Sony Alpha 380 timp de câteva luni. Când am rămas cu H5, pozele mi-au părut mai triste, chiar dacă el, sărăcuţul, le face la fel de bine ca-n prima zi. E o mare diferenţă între focalizarea făcută de un obiectiv de DSLR şi focalizarea pe care o face butonul stricat şi reconstruit al H5-ului. Chiar şi aşa, am reuşit s-adun 138 de poze, majoritatea neplublicate pe blog, deşi au fost făcute tocmai în acest scop.
Ianuarie
14 ianuarie: Heineken România a decis să închidă fabrica de bere de la Haţeg, judeţul Hunedoara. 
Februarie
În februarie am mers la Timişoara, unde am participat la evenimentul caritabil pe care Mile şi Ramona Cărpenişan, cu ajutorul unor Oameni cu sufletele la fel de mari, l-au organizat pentru Daniel Răduţă. Ironia a făcut ca Mile să se ducă dintre noi chiar când încerca să-i salveze viaţa lui Daniel. Odihneşte-te în pace, sârbule.
Aici puteţi vedea una dintre minunăţiile pe care Adi Hădean le-a gătit pentru participanţii la eveniment. Ca de fiecare dată, mâncarea lui a fost finger-licking good.
Nici Sebi nu s-a lăsat mai prejos, ba chiar a gătit nişte mâncăruri incredibil de bune. În imaginea de mai jos e doar un exemplu, dar a făcut în 2010 zeci de reţete super yummy. Nu degeaba am „pus pe mine”… :-<
Tot la Timişoara, Dana, prietena mea cea mai bună, ne-a aşteptat cu o tavă plină cu chestii… Nu ne-a fost uşor!
În Hunedoara se făceau angajări. Nu ştiu ce post era disponibil, nici n-am avut curiozitatea să întreb.
La Lipova, în drum spre Timişoara, am găsit economatul ăsta. Economie s-a făcut şi la amenajarea lui.
Oare nemţii care şi-au denumit firma Autohaus Rape chiar nu ştiu engleză deloc?
Încă mai aveam redacţia în Deva când am făcut poze cu Deva noaptea. Asta este una dintre ele, mişcată, supraexpusă şi deci nepublicabilă. No lasă, că merge aici.
Nişte intelectuali îşi roagă clienţii să „închi-dă uşa”. Frumos.
22 februarie – mă jucam cu laptopul roz primit de la HP. Între timp, am bulit ceva la sistemul de operare şi pentru că am alternative, nu l-am trimis la reparat. Pentru că, ştiţi deja, eu nu termin niciodată nimi
Cum iau masa în oraş muncitorii săraci. Well, chiar nu vreau să credeţi că fac mişto de ei. Pur şi simplu, am văzut o scenă şi-am fotografiat-o. Să le fie de bine.
Meniu beletristic, la Taverna din Timişoara.
Aşa arată Taverna.
Nu te pune cu timişorenii!
Un şofer care n-a prea văzut sensuri giratorii a crezut că acestea pot fi „tăiate” ca şi intersecţiile. Rezultatul:
Ani întregi am căutat o ojă verde, exact ca-n poza asta. N-am găsit-o, aşa că mi-am făcut-o eu, dintr-una albastră şi una galbenă.
E frig, futu-i!
O firmă din Hunedoara care vinde termopane are sediul la parterul unui bloc; problema-i că uşile sunt vechi, din fier, nicidecum din termopan. Nu ar trebui să văd cum arată la voi înainte să le cumpăr pentru mine?
Cum daţi Hummeru’?
Net mok la tot cartieru’! De la UPC.
Văzut prin Timişoara:
La Deva este pus în funcţiune primul dozator/automat de lapte. Nu în februarie, dar atunci am ajuns eu la el.
Iată şi o poză de arătat nepoţilor, pe care nu ştiu de ce am făcut-o, dar care prinde bine acum, că benzina s-a cam scumpit. Veţi putea să le ziceţi: „Ehei, nepoate, pe vremea mea, litrul de benzină costa cam cât 10 ţigări… şi un pachet de ţigări costa cât patru-cinci pâini, nu ca acum, cât o maşină mai ieftină!”.
L-aţi judecat pe Pavel Stratan, judecaţi-o şi pe Mihaela Rădulescu.
The irony: pe pix scrie „Tiberiu Iacob Ridzi ştie ce semnează”. Trebuia s-o înveţe şi pe doamna.
Păsărici la shopping.
În Timişoara, Pantoful galben. Bine că nu-i maro! Eu am vrut să le pun link, dar nu toată lumea ştie Interneţi; nici cei care-au făcut pantofulgalben.ro.
Omul de gheaţă.
Martie
Bruschete făcute de Sebi. Oioioioioi, cât de bune sunt!
Ca-n fiecare an, hunedorenii au făcut crucea de flori.
Căţelu’ vecin se bucură de soare, după o iarnă friguroasă [doh!].
Cred că patronii brutăriei Danis nu ştiu ce-nseamnă damf.
Floricele din Fimo şi Cernit.
Glume de autobază.
Sony, LG, poteito, potato…
Lift pentru doamnele care nu pot rămâne însărcinate, la spitalul din Hunedoara. Există şi lift pentru nesterile. Cred că ăla duce mai multe kilograme.
Homemade mojito. Delicios!
Ninge, ninge, ninge.
De ziua lui, Remusu ne-a omenit cu prăjituri făcute la o cofetărie din Călan. Niciodată n-am mâncat prăji atât de bune făcute în laborator de cofetărie. Miam! Abia aştept luna martie!
Nescafé în oglindă. Wait, what?
Shoppers gonna shop.
Un cocktail care arăta tare bine şi nici rău n-a fost. Din câte-mi amintesc… Savurat în John’s, la Deva.
Why the sad face, Cucumber?
Aprilie
Maşina bisericii, or something. Sfinţită, da?, nu oricum.
Alţi deştepţi care nu s-au gândit când au dat nume firmei: Autocolizion. Happy crashing?!
Buton de catapultare.
Sebi, către un puişor de găină. „Când o să creşti mare, o să te gătesc!”.
Elefanţi pe asfalt. Se-ntâmpla la Deva, în parcarea hypermarket-ului Real, acolo unde se întâmplă, mai nou, toate evenimentele din oraş…
Foc de tabără la Arsenal Park. Good times.
Chiar şi tăiat, un copac încă mai face flori frumoase [magnolii].
Garaj Pink Freud, Timişoara.
Lalele, tot în Timişoara, poză făcută de tata.
Leonardo îşi aşteaptă clienţii cu o bogată ofertă de cuie şi o cizmă de cauciuc.
O maşină care stă parcată în faţă la CEPROMIN, în Deva, de cel puţin doi ani, a cam prins rădăcini. Azi-mâine o să dea şi roade!
Atât de mult i-a plăcut lui Sebi tabloul ăsta din Fischer’s, încât se gândea serios să le propună patronilor să i-l vândă. Între timp, am aflat că a fost furat. La noi nu e! Damn!
Timişoara! Încă o poză făcută de tata.
Verde pentru biciclit, tot la Timişoara.
O zambilă văzută prin obiectivul camerei Sony Alpha 380 pe care am testat-o destul de mult.
În Deva au fost amplasate cutii „poştale” pentru reclamaţii.
Viaţa-i prea scurtă ca să bei cafea proastă. Mai bine o bei ca mine, fără zahăr.
În mai ne-am mutat cu redacţia în Hunedoara. C*cat. Acum suntem vecini cu Ghiţă, pe care nu l-am aşteptat niciodată la portiţă, deşi avem şi aşa ceva.
Tot în luna mai s-a întâmplat şi primul meu zbor cu avionul; am vrut neapărat să zbor, altfel cred că ajungeam mai repede la Viena dacă mergeam cu maşina Deva-Viena decât cu maşina Deva-Bucureşti şi cu avionul Bucureşti-Viena, apoi înapoi Viena-Bucureşti şi Bucureşti-Deva.
O cafea bună de tot, în Viena, la Kurkonditorei Oberlaa.
Hundertwasser Haus, o clădire-operă de artă care m-a impresionat şi pe care sper să apuc s-o mai vizitez şi în 2011. Şi în 2012…
Tot când am fost la Viena, un prieten ne-a rugat să-i cumpărăm nişte cafea de la magazinul Nespresso. Magazinul ăla arată într-un mare fel, iar pentru că am cumpărat, ni s-a oferit câte o cafea gratis dintr-un nou sortiment. Am fotografiat ceşcuţa de mai jos, pentru că era tare simpatică. Nu, n-am furat-o, am luat-o cu mine în memoria camerei foto.
Am ajuns şi la Prater, dar din păcate multe atracţii nu „funcţionau”, pentru că vremea nu a ţinut cu noi. Nu-i bai, tot am reuşit să vedem Viena de sus, din roata mare.
Spre deosebire de noi, austriecii se mândresc cu produsele fabricate de ei.
Napolitanele Manner au propriul lor magazin, în Stephansplatz.
Am zugrăvit tavanul din baie… eu l-am vrut albastru, el a ieşit mov.
Iunie
Fain la oraş, mai ales când plouă!
Un RT mi-a adus două bilete la concertul anului din Cluj-Napoca. Nu le-am folosit, aveam un prieten care şi le-a dorit mai mult.
Căţelu’ vecin credea şi el că locuieşte la bloc, la oraş. Nţ!
Îl ştiţi pe Cosmin Tudoran, de la Ca$$a Loco? Am auzit că anul ăsta-şi trage blog, unde o să scrie despre aripicante, #lamall şi altele asemenea. Sau poate n-am auzit eu bine?
Acelaşi Cosmin Tudoran, în stânga imaginii. :D
În Hunedoara a plouat puţin.
Flori pe apă, la Iaşi.
Funny apple is funny.
O privelişte încântătoare.
Pe cărările patriei.
Lala Cafe, în Bucureşti.
Mititei = littles sau smalls? Cei care au deschis restaurantul „cu specific românesc” de pe autostrada Bucureşti – Piteşti nu vorbesc afacereza.
Ăştia vor să ne mutăm cu ei la nivel european, ei de-abia scriu româneşte la nivel de clasa a doua… Anunţ văzut în Bucureşti.
Poze de Haifaiv Facebook.
Proletar, magazin pentru tovarăşii deştepţi din Deva.
Sebi şi un membru al familiei extinse Tudoran.
Când se fac mari, aprozarele vor să devină super-aprozare, ca ăsta din Iaşi.
În complexul studenţesc din Iaşi am găsit o ofertă de nerefuzat: cartofi prăjiţi, un kil, 7,5 lei. Preţuri de criză, nu oricum!
Cineva cred că nu şi-a luat banii în luna în care Romtelecom a făcut reclamele astea şi le-a împrăştiat prin tot Iaşul. Sau poate chiar prin toată ţara… Oricum, sunt de toată Romtelecoma!
Iulie
Am fost la Roşia Montană, pentru prima dată în viaţa mea. Mi-ar fi plăcut să văd mai mult, mi-ar fi plăcut ca exploatarea să fi început, oamenii să nu mai fie săraci… poate în viitorul apropiat.
Un kinder foarte dulce, jucându-se prin bălţi. Era lumea lui!
Bătrâna şi Faţa Roşie nu sunt poreclele a două babe, ci numele unor localităţi din judeţul Hunedoara. La Bătrâna se mai fac reportaje când se organizează alegeri de tot felul.
Am stat vreo două ore în frig şi ploaie ca să fac pozele astea. Cum spuneam, e oţâr’ mai greu să focalizezi cu o cameră compactă.
Ghivetă, chiuvetă, tot aia. Dar care-i faza cu punctele puse înaintea cuvintelor?!?
Românu’ inventiv. Lacur şi vopsele.
Oare cum arată muşchiuleţul major? :D
În redacţie era prea cald, n-aveam chef de muncă, aşa că m-am jucat puţin cu perspectiva.
Printre nori. Ia uite ce scrie pe video-ul ăla!
Sandwich pentru „gurnalişti”.
August
Am primit de la ţară mai multe mere decât aş fi putut mânca, drept urmare, le-am curăţat, dat pe răzătoare şi pus la congelator. Şi mi-a rămas destul de mult suc natural de mere, care arată aşa, nu e transparent. Granini, fructele astea nu cred că te iubesc! :D
Cosmote, dacă lumea voastră sunt eu, vă rog, trimiteţi-mi materialele să vi le corectez înainte de a le da „bun de tipar”. Vă rog io! Nu-mi trebuie nimic, vă ajut gratis, numai să nu mai dau peste astfel de greşeli.
Aţi mai auzit vreodată vorbindu-se despre cuţite sparte? Să ştiţi că totul e posibil, mai ales că există cuţite din ceramică. Şi Sebi a avut unul…
Misterul celor două cruci de pe Caraiman l-a elucidat Sebi. Dar cu roşiile astea cum rămâne? O fi fost un semn? Dacă trebuia să mă pocăiesc şi n-am ştiut???
În Deva s-a deschis un Irish pub unde se vinde bere nefiltrată.
Toată viaţa mi-am dorit o lava lamp. Mi-am cumpărat una ieftinache, a mers câteva zeci de ore şi s-a dus. „Lava” s-a solidificat definitiv. Deci strângem bani pentru una originală, de la Google.
O poză macro de mare angajament, dovada că Sony-ul meu has still got it.
Nişte hunedoreni cu simţul umorului – sau al realităţii? – au corectat plăcuţa din parc.
Sebi, înainte să se strâmbe la mine şi să-mi zică că n-are chef să fie pozat. Of!
Septembrie
Gropi?! Dar avem gropi şi aici, la Hunedoara!
Oamenii gospodari şi-au izolat apartamentele încă din septembrie. Gospodarii adevăraţi ştiu că nu poţi munci fără să iei câte-o scurtă pauză de bere. Altfel nu iese treaba!
Light painting cu lanterna telefonului.
Din septembrie şi până acum, panoul de deasupra biroului meu s-a mai umplut. Şi încă mai am pioneze!
RC Cola intră pe piaţa din România, dar nu anunţă pe nimeni şi nu-şi face nici un dram gram de reclamă. Are gust de American Cola, cel mult Pepsi ţinut în soare. Eu oricum nu mai beau cole decât foarte rar, aşa că nu mă prea interesează.
Octombrie
Am mers din nou la Timişoara, pentru concertul Ca$$a Loco din Club 30, ocazie cu care i-am întâlnit şi pe ceilalţi 66,6 la sută din trupă – pe Cosmin îl ştiam deja, iar în octombrie am băut şi ne-am hăhăit şi cu Sorel Bogdan şi Leo. Copii faini toţi, sper să-i mai vedem şi cu altă ocazie. În poză este Sebi şi primul tricou oficial cu aripicante.
Sucul natural de mere, într-o nouă prezentare.
O casă vesel colorată, în Timişoara.
Cerşetorii au învăţat să citească şi iau atitudine împotriva abuzurilor societăţii.
În octombrie am primit gama Gerovital Plant Tratament; a început campania Trender în urma căreia am câştigat o excursie de o zi la fabrica Farmec din Cluj-Napoca. Happy days!
Încă o dată, Hunedoara.
Din parcarea magazinului Kaufland din Deva se poate admira o senzaţională vilă construită cu mult bun gust.
Robert mi-a arătat crucea lui Isus de pe la Lugoj [parcă]. Pe spatele crucii se poate vedea sigla Coca-Cola, semn că până şi marile corporaţii susţin religia. Sau ceva de genul ăsta…
Timişoreanul ăsta-i partener cu Isus?
Un nou set de poze de Haifaiv Facebook.
Piaţa Unirii, Timişoara, în faţa locului unde se vând cele mai bune sandwichuri din ţară.
Un rimel [pentru snobi, „o mascara”] cumpărat la ofertă din Real. Nu-i la fel de bun ca rimelul rezistent la apă de la Oriflame pe care-l folosesc de mulţi ani, dar merge. Plus că-i rezistent la apă, altfel nu-mi place.
Noiembrie
Tot din Timişoara: Eurocrem, cea mai bună ciocolată din lume. E făcută de Eurolion d.o.o. Prehrambena Industrija, R. Grkovica bb, G. Milanovac, R. Srbija şi se găseşte doar prin Timişoara; de exemplu, la unul din chioşcurile aflate în faţă la Iulius Mall. Dar să n-o cumpăraţi pe toată, vă rog!
După ce toată vara am amânat zugrăvirea ofis-ului, adică penultimei camere rămase nezugrăvită, în noiembrie am pus mână de la mână să facem mai multe mâini şi-am început. Movul ăla avea vreo şase ani şi mult fum de ţigară…
Căţeii de la spălătoria auto din vecini şi-au găsit un loc confortabil în care să-şi petreacă ziua de Crăciun. Viaţă de câine? Da, dar nu oricum!
Tini şi Bobo, cuţele vecinilor care s-au mutat.
Urătorii ăştia vin în fiecare an printre blocuri şi de fiecare dată mă deprimă. E ceva nu trist, ci enervant în felul în care se uită în sus pe la geamuri, poate-poate le pică ceva. Şi nu colindă, strigă.
În cea de-a doua jumătate a anului trecut, am văzut Deva mai mult pe-ntuneric decât ziua.
Merci, Dani, pentru urare. Nu-mi doream flori de gheaţă la geam, dar dacă ai scris tu pe blog…
Gata şi cu zugrăvitul. Până la anul…
În vizită la Kiss FM Deva, am ieşit pe geam ca să pozez Deva – cum altfel? – noaptea.
Brrr!
Grrr!
Ultimele picături din siropul de scorţişoară pe care l-am cumpărat din piaţa Naschmarkt, când am fost în Viena. Oare se găseşte pe la noi măcar ceva asemănător sau trebuie să aştept următoarea excursie?
Superbe unele poze, dar alea cu mancarea, acum dupa sarbatori…:) Multa sanatate in 2011!
cu stima
P.S. Mi-am facut blog nou, sper sa fie mai bun…
Foarte faine Denisa! Buna idee cu publicatul lor. Pozele-s facute sa fie admirate!
Un an mai bun sa ai! din toate puncetele de vedere! :)
:)) Foarte misto pozele. La multi ani inca o data! De o mie de ori :P
Superi tari pozele! Unele m-au amuzat teribil!:))
LA MULTI ANI!
cat timp ziceai ca ti-a luat?
foarte faine pozeleeee , imi plac cele cu mancare
Cel mai mult mi-a placut poza de la leonardo :)) mi-a facut ziua.
Taverna e un restaurant suberb! Ai gustat ardeii umpluti cu feta?
Merci, merci, merci. Like dacă v-au plăcut!
La faza cu judecatul lui Stratan mă simt vinovat și acționez conform instrucțiuni tale.La faza cu Romtelecom și numprul, Cireșica spune că a fost o strategie de marketing voită reprezentând foame care include și a mânca litere.
mă bucur că am avut loc în retrospectiva ta:). mulțumesc. la mulți ani!