Zilele Porților Deschise la McDonald’s România

Luni, 2 noiembrie, am fost în vizită la McDonald’s. Numai că de data asta nu am mers în față, ci în spate, acolo unde nu au voie oamenii obișnuiți, de obicei. Am avut voie pentru că m-am înscris pe Facebook la un tur al restaurantului din Deva și pentru că între 2 și 8 noiembrie, oricine poate să facă același lucru – să viziteze partea nevăzută a unui McD. Din păcate, nu am avut voie să fac poze.

Nu știu de ce mi-am închipuit că restaurantul e mai mare, cu toate că știam cât e de mic pentru că l-am înconjurat de atâtea ori cu mașina, ca să ajung la McDrive. :) Am intrat pe ușa pe care scrie ACCESUL INTERZIS și m-am simțit tare importantă. De obicei, nu ai ce căuta acolo. Impresia generală este că restaurantul McDonald’s din Deva e foarte înghesuit. Cum spuneam, e destul de mic, a fost construit în urmă cu 17 ani și atunci rareori îl vedeai frecventat de clienți, iar acum este mai tot timpul PLIN. Vara e plin înănutru, că are aer condiționat, e plină și terasa, iar iarna e plin în parcare, e plin la McDrive, e plin înăntru (că-i cald).

Din păcate, nu am aflat informații from behind the scenes legate de o eventuală extindere a restaurantului din Deva. Și dacă se va extinde, vom afla cu toții la momentul potrivit, eu nu știu nimic deocamdată. Ce am aflat și mi s-a părut interesant este că McDonald’s-ul din Deva este singurul restaurant dintr-un oraș mic. Alte orașe mici nu au un Mc, în timp ce în orașele mari sunt și mai multe „bucăți”, dar Deva e cel mai mic oraș din România care are McDonald’s. Cele mai apropiate Mc-uri sunt la Sibiu, respectiv Timișoara.

Mi-a plăcut că totul e foarte bine organizat, pentru că altfel nu ai cum să rulezi atâtea și atâtea kilograme de mâncare într-un spațiu atât de mic. Uite că asta puteam să întreb și nu mi-am amintit, câte sandwich-uri se vând în 24 de ore. Oricum, nu puține. Când am ajuns noi la restaurant erau doar două case ocupate, iar când am terminat turul, după aproximativ o jumătate de oră, restaurantul era plin și la tejghea era coadă peste tot.

În primă fază, am văzut locul unde sunt depozitate deșeurile și unde se compactează gunoiul. Apoi, ne-a fost arătat frigiderul, care nu e un frigider per se, ci o micuță cameră frigorifică. Toate ingredientele pentru meniurile McDonald’s sunt ambalate în cutii sau pungi, nu o să vedeți o brânzică scăpată pe raft sau pe jos, pentru că nu există nici o brânzică desfăcută. La fel, bucățile de carne / chiftelele sau șnițelele sunt prefabricate și ambalate în cutii, cartofii în pungi. În frigider nu erau foarte multe mărfuri, pentru că majoritatea stau în congelator. Acolo nu am vrut să intrăm, erau multe grade cu minus și oricum nu aveam ce să vedem în afară de cutii pe care scria ce conține fiecare.

În funcție de necesar, produsele sunt scoase din congelator și puse în frigider, unde se păstrează nu mai mult de câteva zeci de ore sau câteva zile (aici doar presupun, pentru că nu mi-am notat și deci nu știu exact, dar câtă vreme alimentele pot să stea în congelator, nu are sens să le ții în frigider).

Mai există și o cămară, unde stau produsele care nu trebuie păstrate la rece, dar și pahare de cafea, capacele acestor pahare, pliculețele de zahăr, de sosuri etc. Aici am aflat de termenul FIFO, care înseamnă FIRST IN – FIRST OUT și se referă la sistemul de folosire a produselor în așa fel încât să nu rămână în spatele raftului și să expire.

Și magazinele practică treaba asta: dacă vă duceți la cumpărături și vreți un iaurt mai proaspăat, care are un termen de valabilitate mai îndepărtat de ziua curentă, luați din spatele raftului. Produsele așezate în fața raftului sunt cele care expiră primele și se presupune că le cumpărăm ca să le consumăm și nu se le păstrăm în frigider, de asta primele sunt cele care expiră mai repede.

Chiflele pe care le folosește Mc la sandwich-uri sunt toate produse în București, de fabrica Titan. De fapt, se pare că aceste chifle sunt folosite și în alte țări europene. Bravo lor!

Produsele care au fost scoase din frigider, pregătite pentru gătit și nevândute în termen de câteva ore se aruncă. Mi se pare un pic trist că un produs considerat expirat (dar care, cu siguranță, mai poate fi consumat fără probleme) trebuie aruncat (legea te obligă), în timp ce în România anului 2015 încă mai sunt oameni care nu au ce mânca. Nu mi-a venit să cred, dar am văzut povești în emisiunea Visuri la Cheie, ale unor oameni care chiar nu au ce pune pe masă, oameni nevoiți să tragă de o oală de zamă și de o porție de orez sau cartofi ca să nu zică că n-au mâncat, în timp ce noi aruncăm mâncare într-o veselie. Da, și eu, din păcate. :(

Sucurile sunt făcute din siropuri furnizate de Coca-Cola România, apă filtrată de două ori și dioxid de carbon.

În bucătărie, este un frigider în care se păstrează produsele necesare într-un schimb sau într-o zi, ca să nu se tot acceseze camera frigorifică din spate. Lângă locul unde se prăjesc cartofii este un frigider care dozează câte o porție de cartofi! Asta mi s-a părut foarte tare, tu îi dai frigiderului comanda pentru o porție medie de cartofi, de exemplu, iar el îți „aruncă” fix cât trebuie, cartofi gata tăiați și pre-prăjiți, pe care tu îi pui în baie de ulei vegetal (managerul restaurantului mi-a spus formula, eu nu am notat-o, nu mi-a zis ce conține, doar că e ulei vegetal) și îi servești clientului.

La sandwich-uri sunt două tipuri de preparare a cărnii: unele chiftele se prăjesc pe grătar, altele se încălzesc într-un fel de plită care nu știu acum cum se numește. Presă fierbinte.

Totul este foarte bine organizat. Pe timp de iarnă, în restaurantul din Deva sunt 60 de angajați, iar vara sunt mai mulți. 60 de angajați în trei schimburi înseamnă o medie de 20 de oameni deodată într-un spațiu destul de mic; bineînțeles că trebuie să știe fiecare exact ce are de făcut și de unde poate să ia ce-i trebuie ca să își facă treaba cât mai eficient.

Deasupra locurilor unde se prepară mâncarea sunt monitoare pe care apar comenzile curente de sandwich-uri sau porții de cartofi sau ce mai vor oamenii să mănânce. Comenzile sunt transmise automat de la casele de marcat din față, unde eu am văzut pentru prima oară în viața mea ecrane tactile. La mulți ani după Mc, au fost introduse și în alte localuri/restaurante casele de marcat cu butoane direct pe ecran.

Unele produse nu apar pe ecrane și de-asta uneori îi auziți pe cei de la case strigându-le celor din spate că au nevoie de un anumit sandwich. De exemplu, McChicken-ul se strigă. :)

Am fost și la casele de marcat și am văzut restaurantul pe care îl știam atât de bine dintr-o altă perspectivă – mi s-a părut foarte tare. Nu am pus mâna pe nimic, doar am văzut, am admirat, ne-am înghesuit și am încurcat un pic mersul lucrurilor prin prezența noastră, după care am trecut de partea cealaltă a tejghelei.

Nu se prea gătește în restaurantul McDonald’s. De-asta mi se pare un pic impropriu spus „restaurant”, pentru că nu e nici un bucătar acolo. Absolut toate produsele vin pre-ambalate, în restaurant doar se asamblează câte un sandwich, se prăjesc cartofi, se încălzesc (tot prin prăjire) plăcintele ori se face înghețată, dintr-o cremă care, sunt sigură, se produce altundeva.

Dar, până la urmă, de-aia se numește FAST FOOD, ca să îți primești mâncarea RAPID. Intri, plătești, primești, mănânci și ai garanția că nu ai primit vreo maioneză expirată, ci produse care se încadrează într-un standard internațional, proaspete, care nu îți pun în pericol sănătatea. Mă refer la faptul că nu riști să primești carne stricată sau maioneză veche la McDonald’s, că nu sunt sănătoase sandwich-urile lor sau că te îngrașă cartofii prăjiți și cresc tensiune toate produsele pentru că sunt foarte sărate – asta deja e altă poveste, în care se încadrează toate fast food-urile, și nu te obligă nimeni să mănânci de la ele.

Deci: dacă vreți să vedeți McDonald’s de dincolo de tejghea, mai aveți timp până pe 8 noiembrie să vă înscrieți pe Facebook. Vă puteți alege absolut orice restaurant din România.

Foto: McDonald’s, Radu Bercan / Shutterstock.com

UPDATE: Alte fabrici și “uzine” pe care le-am vizitat de când sunt bloggeriță…

Vizită la fabrica de chipsuri Lay’s din București | Vizită la fabrica Danone din Bucureşti |Vizită la fabrica de cosmetice Farmec din Cluj-Napoca şi partea a doua | Vizită la Jolidon,Napolact şi din nou la Farmec | Vizită la fabrica de bere Timişoreana şi la Cramele Recaş |Ferma de vite Angus de lângă Sibiu | Pateurile şi conservele Scandia | Încălţămintea Lytos de la Sibiu | Produsele de panificaţie Boromir | Muştarul Mustardino, din Sibiu | UmeraşeleMainetti din Sibiu | Vizită la fabrica de cașcaval Hochland din Sovata |

ProHD – Fabricat în Hunedoara: Apa minerală Aqua Sara | Complexul avicol integrat AVIS 3000 & Recomsid (AVIS: video) | Carpatcement din Chișcădaga |

De asemenea, am fost “în spatele ușilor închise” ale restaurantului McDonald’s din Deva.