PRO HD – Fabricat în Hunedoara, ziua 2: Carpatcement din Chişcădaga

PRO HD – Fabricat în Hunedoara este un eveniment organizat de Sebastian Bârgău, Denisa Bârgău şi Călin Bobora, în colaborare cu Camera de Comerţ şi Industrie Hunedoara şi susţinut de AVIS 3000, Carpatcement, RECOM SID Hunedoara şi Aqua Sara. Parteneri: Magazinele PRO HD, Kooperativa 2.0, Vila Flamingo, Glasul Hunedoarei, săptămânalul REPLICA.

Cam toţi bloggeri au chicotit când au auzit cum se numeşte localitatea în care este situată fabrica de ciment Carpatcement: Chişcădaga. M-am liniştit: deci nu sunt singura căreia i se pare că sună… cumva, şod. Eu ştiu de Chişcădaga încă din copilărie, pentru că bunica mea paternă a lucrat aici ani buni. Nu ştiu detalii, dar ştiu că nu dădea cu lopata, ci lucra cu hârţogăraie.

Şi mai ştiam despre Chişcădaga că se vindeau casele ieftin în zona aia, pentru că era totul alb. Visul iubitorilor de zăpadă, numai că albul era praful de la fabrica de ciment şi se depunea peste tot. Fabrica a evoluat mult de la ceea ce ştiam noi, cei din zonă, că a fost. Astăzi, regulile, regulamentele, siguranţa, grija pentru mediu şi pentru angajaţi sunt cuvintele pe care le auzi cel mai des rostite în interiorul fabricii. Şi nu sunt doar vorbe în vânt, nimeni nu ar insista să-ţi vorbească aproape o oră despre SIGURANŢĂ dacă nu ar şi practica-o.

De exemplu, toate maşinile [mici] care intră pe poarta fabricii, fără excepţie, trebuie parcate cu spatele la perete. De la vizitator până la director general, toată lumea respectă această regulă. De ce? Pentru că, în cazul unei calamităţi naturale, asta e ultima grijă pe care ar trebui s-o ai, cum să ieşi din parcare dând cu spatele în timp ce alţii sunt parcaţi cu faţa şi aşa mai departe. Deci grijă pentru siguranţă până în cel mai mic detaliu.

După ce am aflat istoricul fabricii de ciment, am fost lăsaţi să zburdăm prin fabrică, dar numai în grup organizat, fără să ne îndepărtăm de persoanele care ne-au însoţit sau de grupul „mare” – de ceilalţi bloggeri, adică. Vizita noastră nu trebuia să deranjeze în nici un fel şi oamenii nu vor să rişte să-şi strice feng shuiul – care constă în şapte ani fără accidente de muncă. Pe bună dreptate, deci, am fost rugaţi să fim ascultători şi să rămânem un grup compact.

Şi totuşi, parcă-ţi venea să mai stai un pic şi să caşti gura – şi „ochiul” aparatului foto – la imensitatea fabricii. Iar pentru cine nu ştie, inclusiv eu, că eram mai ocupată cu panoramele decât să ascult, iată cum arată procesul de fabricare a cimentului:

Vedeţi cuptorul rotativ din mijlocul schiţei de mai sus? Ei bine, aşa arată în realitate:

Detalii despre femeile care lucrează în fabrică, despre cât ciment se produce aici şi câte şi mai câte găsiţi în link-urile de mai jos. Eu o să vă arăt în imagini cât de mare e fabrica şi cât de curat era peste tot. Nici urmă de praf alb, semn că investiţiile în protejarea mediului nu au fost făcute doar pe hârtie. Jos pălăria, Carpatcement!