About

Bine ai venit pe blogul meu!  Ascultă asta în timp ce citeşti despre mine.

👉 https://about.me/denisa/

Eu sunt Denisa (Bârgău, Lala, poteito, potato), hunedoreancă prin adopție (născută în Timișoara din întâmplare și crescută în Orăștie și Deva), am 40 de ani și în ultimii 15 am fost măritată cu un blogger, poate-ai auzit de el, Sebastian Bârgău. 

Ca tot omul, multă vreme m-am identificat cu jobul meu. Am lăsat munca să mă definească. Așadar, am lucrat, mare parte din viața mea de om încadrat în câmpul muncii, în presă. A fost ca un blestem de care nu reușeam să scap: când m-a dat afară zgripțuroaica de la penultimul ziar la care lucrasem, în scurt timp mi-au propus alții să lucrez pentru ei. Deja de vreo cinci ani sunt liberă de presă, lucrez într-un birou, dar ies și pe teren și mi-e foarte bine așa.

Chiar dacă mi-e bine, simt că la un moment dat o să vreau să plec din țară. Poate că asta nu se va întâmpla cu adevărat niciodată, pentru că e doar o idee și nu o dorință la care să lucrez foarte activ. Dar mi-ar plăcea să încerc și altceva, iar prin altceva mă refer la un job în SUA. Acolo cred că m-aș simți ca acasă, deși încă nu am „pășit” în afara continentului în care am venit pe lume, Europa.

Asta era o idee valabilă la 35 de ani. La 40, m-am liniștit / resemnat. Nu mai plec nicăieri, deocamdată. Sau nu planific să plec.

În vara anului 2017, am decis să mă reapuc de vlogging. Spoiler alert: n-a ținut prea mult. Era un pas oarecum logic, urmărind vloggeri zi de zi, să devin și eu unul dintre ei – nu știu de ce, dar am simțit că așa trebuie să fie. Am relatat, la un moment dat, cum am căzut în baie. Un eveniment aproape neinteresant, dar care mie mi-a schimbat viața. De atunci, am devenit mult mai zen. Nu mai pun la suflet toate căcaturile, am început să îmi iau foarte în serios sănătatea, bunăstarea, well-being-ul, cum ar veni. Și mi-am văzut și continui să îmi văd de sănătate, pentru că abia acum am înțeles că ăsta e cel mai important asset al nostru, ca oameni. Degeaba ești plin de bani și de prieteni și de faimă dacă nu te poți bucura de ele.

Am destul de puțini prieteni, în primul rând pentru că în orașul ăsta am ajuns când eram deja în clasa a XI-a și făceam școala în alt oraș. Nu am crescut aici, de fapt eu nu am apucat să prind rădăcini niciunde. Sunt destul de sociabilă, dar nu suficient de sociabilă încât să vin la tine și să mă prezint și să-ți propun să fim prieteni. Oricum, munca într-un colectiv mare m-a vindecat de începutul de anxietate pe care-l dobândisem în perioada când am fost șomeră.

Îmi plac: câinii, văcuțele, ploaia, ciocolata, cafeaua, ceaiurile de la Fares, serialele de comedie, emisiunea lacrimogenă Visuri la cheie, culorile, telefoanele deștepte și care se mișcă repede, Internetul cu tot ce ne oferă el, oamenii veseli, sarcasmul în doze medii, limba engleză, oamenii extravertiți, femeile inteligente și încrezătoare în forțele lor, chipsurile, apa minerală (dude, nu am mai băut strop de cola din octombrie 2016!!!), cremele Gerovital, toamna și primăvara și multe altele. De asemenea, îmi place să merg pe jos, îmi place să mă plimb prin natură, să port încălțări cu degete (Vibram Five Fingers, descoperiți în vara lui 2022) sau cât mai apropiate de forma anatomică a piciorului, îmi place să stau desculță în iarbă.

Din decembrie 2020, am renunțat la carne. Nu am mai mâncat carne, lactate, brâzeturi, ouă (aici am mai făcut excepție, de voie, de nevoie) și mă simt foarte bine așa. Nu este ceva despre care să vreau să discut, pentru că oamenii au ideile lor fixe și nu am fost lăsată pe acest pământ ca să le schimb eu convingerile. Fiecare cu stomacul lui.

Nu îmi plac oamenii care mint prost (apreciez un mincinos abil, un manipulator priceput, csf ncsf), oamenii răi, nu-mi place să port pantofi cu toc, îmi displac rujul roz, machiajul strident, femeile stridente, precum și persoanele care se consideră superioare înainte să te cunoască. Îmi fac din start o părere proastă despre cei care nu știu să scrie corect. Am fost grammar nazi până în 2017, când din nou mi-am dat seama că tot ce fac este să consum energie pentru lucruri pe care nu le pot schimba, ba între timp mi-am făcut destul de mulți „dușmani” în presa locală, oameni care poate au alte talente, dar pe care eu i-am tot criticat pentru că nu-s capabili să scrie corect în limba română. Am renunțat aproape de tot să mai fac mișto de oamenii care nu știu să scrie și ce să vezi? Am mai mult timp pentru pasiunile mele și nu mă mai enervez fix degeaba pentru prostia altora. Fiecare pasăre pe lim… PE CARE!!!

Blogul ăsta a fost viața mea timp de 10 ani. Scriu această descriere în cel de-al unsprezecelea an și s-a întâmplat că aproape am pierdut tot. Am fost atât de zen încât mi-am zis: no, asta e, o iau de la capăt. Cristi Dorombach m-a ajutat să îl recuperez și îi sunt recunoscătoare pentru asta.

Descrierea mai veche este mai jos. Nu o șterg, pentru că este parte din acest blog, dar am decis că este momentul pentru o prezentare mai sobră, fără atâta bold și fără briz-briz-uri.

Cine este Denisuca?

Denisa Bârgău, născută Lala, 27 28 29 30 31 32 33 34 35 de ani, hunedoreancă născută în Banat, zodia Balanţă / Câine. Nu că aş crede eu foarte mult în zodii, dar chiar sunt nehotărâtă, cam ca o balanţă în timpul unui cutremur. Și fidelă ca un cățel.

Până în 12 iulie 2008 am fost DENISA LALA. Atunci m-am căsătorit cu Sebastian Bârgău (care-și spunea Vis Urât, de unde şi ideea de „nevastă de Coşmar”). Acum, numele Lala mai apare doar în certificatul de naştere şi sub formă de note muzicale, pe tatuaju-mi de pe mâna stângă.

Am zis că sunt hunedoreancă, deci locuiesc în Hunedoara. Orașul și județul. Am mai stat în Deva, Orăștie, Timișoara și Cluj. Fiecare oraș în care am stat mi-a rămas în suflet. Am un suflet mare, da. Și bun. Când o să plec de aici, o să mă mut la casă sau în America. SUA, mai precis. Cred că undeva în apropiere de coasta de vest, deși visul e New York City. Era, că pe măsură ce îmbătrânesc constat că sunt tot mai comodă, prefer liniștea, vreau să am suficient spațiu ca să mă desfășor și nu mi-ar plăcea să plătesc o avere lunar ca să stau în chirie într-un apartament înghesuit din NYC. Dar aș putea să încerc asta pentru o vreme.

Deocamdată nu am părăsit continentul, cel mai îndepărtat punct vestic în care am călătorit fiind Barcelona, Spania. Și Chișinău, la est.

– Dar Denisa, ești om în toată firea, de ce blogul tău se numește Denisuca şi nu Denisa Bârgău sau ceva serios?
– Domeniul denisuca.ro – duce tot aici – mi-a fost cumpărat de un prieten care avea de ales între DenisaLala.ro şi Denisuca.ro – şi cel din urmă i s-a părut lui că sună mai interesant, aşa că a ales pentru mine (cum au făcut atâţia de-a lungul vieţii mele, eu fiind mereu nehotărâtă). Am rămas Denisuca, fără a avea vreodată pretenţia că sunt mică. Ba, când am avut eu de ales, mi-am ales id-ul Denisoi pe Yahoo Messenger, de exemplu.

O descriere mai veche a mea și a acestui blog spunea că sunt un om simplu cu o minte complicată şi idei de tot felul care se cer exprimate cumva – aşa că le exprim aici. La fel ca mine, blogul a trecut, de-a lungul timpului, prin tot felul de schimbări. Unele l-au făcut mai drăguţ, altele l-au făcut trist. Blogu’ e ca omu’, schimbător, cu zile mai bune şi zile mai puţin bune, aşa că e posibil ca într-o zi să găsiţi postări „fericite” şi a doua zi, postări seci. Lunea am cea mai mare poftă de scris pe blog, pentru că atunci sunt la lucru, după câteva zile libere, şi e un lucru ştiut că lunea nici iarba nu creşte – cu atât mai puţin cheful de muncă!

Când ești nevoit să te descrii în și mai puține cuvinte, o poți face cum am făcut-o eu pe Twitter: „Blogger, wife, cleaning freak, handmade aficionada, photo enthusiast, colors lover, former DTP. Also, queen of procrastination”. Și pe Instagram:  „I like food. I also like traveling, colors, chocolate, coffee, dogs and the color green. And purple. And orange. And light blue. denisuca.com”. Pe site-urile astea de socializare, exceptând Facebook-ul, scriu mai mult în engleză, nu știu precis de ce.

Odată cu șomeria, am descoperit cât de fain e să nu îți pese în ce zi a săptămânii ești. Și cât de nasol e să „câștigi” lunar bani care să nu îți ajungă nici măcar pentru plata facturilor. Pentru asta îi „mulțumesc” fostului meu angajator, Carmen Hărău. Sper să ajungă să trăiască măcar trei luni cu 450 de lei / lună. Inclusiv medicamente. Da, așa sunt eu, dacă m-ai supărat definitiv, te scot de la inimă și îți doresc nasoale. În rest, sunt pașnică și prietenoasă, dar nu mă călca pe nervi, că am rădăcini maghiare și se zice că unguroaicele-s spurcate. Și no… am și io un pic de sânge maghiar. Și nu pe bocanci.

Dacă ar trebui să aleg un singur lucru care îmi place, aş alege CĂLĂTORIILE.

Las aproape totul baltă dacă pot să plec într-o excursie. Cu cât mai departe, cu atât mai bine. Sigur că după câteva zile mi se face dor de casa mea, de baia mea, de patul meu, dar orice călătorie merită acest „sacrificiu”. Am „bifat” până acum şapte ţări europene, dintre care două în grabă (Ungaria, culmea!, doar în trecere şi în Germania abia dacă am pus piciorul, la propriu). Bineînţeles că am povestit toate experienţele pe blog; link-urile sunt adunate, frumos, în pagina de travel, şi sper să am ocazia să completez pagina asta în fiecare an măcar cu una-două ţări.

Aşadar, dacă reprezinţi o companie şi ai intrat pe pagina asta pentru că vrei să-mi faci o bucurie, ce crezi? Ai nimerit la fix. Trimite-mă într-o excursie în străinătate şi voi fi cea mai fericită bloggeriţă! Nokia şi Smart au făcut asta şi le voi fi etern recunoscătoare.

Dacă aș putea alege două activități favorite ale bloggeriței Denisuca, cea de-a doua ar fi SĂ VIZITEZ și mai multe FABRICI.

Până acum, am văzut cum se fabrică diverse chestii:

Vizită la fabrica de chipsuri Lay’s din București | Vizită la fabrica Danone din Bucureşti | Vizită la fabrica de cosmetice Farmec din Cluj-Napoca şi partea a doua | Vizită la Jolidon, Napolact şi din nou la Farmec | Vizită la fabrica de bere Timişoreana şi la Cramele Recaş | Ferma de vite Angus de lângă Sibiu | Pateurile şi conservele Scandia | Încălţămintea Lytos de la Sibiu | Produsele de panificaţie Boromir | Muştarul Mustardino, din Sibiu | Umeraşele Mainetti din Sibiu | Vizită la fabrica de cașcaval Hochland din Sovata |

ProHD – Fabricat în Hunedoara: Apa minerală Aqua Sara | Complexul avicol integrat AVIS 3000 & Recomsid (AVIS: video) | Carpatcement din Chișcădaga |

De asemenea, am fost „în spatele ușilor închise” ale restaurantului McDonald’s din Deva.

Cu liniuță/bulinuță, despre mine, chestii random

• născută în Timişoara, în 9 octombrie 1982
• timp de 8 ani am fost tehnoredactor / DTP la săptămânalul REPLICA Hunedoara, ajuns astăzi doar un site în mizerie. Am tehnoredactat numeroase alte chestii și ziare
• de obicei, înlocuiesc ziua cu noaptea. Lucrez mai bine noaptea, când e linişte în jur şi co-messengerenii^© mei dorm
  …dar obiceiurile se mai și schimbă, astfel că începând din 2016 am un nou program, care presupune trezirea la 6:30 AM!
• ascult muzică, nu zgomot. Scorpions, Bon Jovi, Queen, Rammstein, James Blunt, Pink, Katie Melua, rock clasic și punk. Rock FM, Digi FM, şi, câteodată, Radio Guerrilla; preferinţele mele muzicale se schimbă destul de des. Fac alergie la manele şi manelişti.
• am încercat să „scap” de presă, dar mai mult de cinci luni n-am putut să stau deoparte < Scratch that, în sfârșit, din 17 iunie 2015 am rupt legăturile cu presa. Doar Chioru’ de la Corectură ce mai citește și critică, în rest… < Scratch that again. Once you go DTP, you can’t go back. < Scratch that. Din 2017 sunt press-free… adică nu mai fac tehnoredactare sau corectură, dar mă ocup de ZIARUL PRIMĂRIEI HUNEDOARA, care-i pe platforma WordPress (deci doar online) și pe care îl scriu cu drag, că nu am redactor șef care să îmi dicteze, cum au unii și nici nu mă sună patroana șeful ca să mă roage să-i înjur adversarii, așa cum fac unii.
• am avut, începând din 2002, şapte vreo opt nouă? zece? locuri de muncă, dintre care şase șapte în presă; am lucrat pentru 10 ziare [+/-]. Am fost, în premieră, și șomeră. It sucked.
• faptul că lucrez în presă NU mă face ziaristă, chiar dacă asta scrie în cartea mea de muncă
• administrez mai multe bloguri şi scriu în mai multe locuri; lista completă se găseşte în sidebar, la alter ego. S-au împuținat, între timp. Și Alter ego a dispărut.
• îmi plac lucrurile frumoase, oamenii care au simţul umorului, toamna, culorile şi locurile care merită fotografiate
• în general, sunt o persoană paşnică, prietenoasă, destul de sociabilă
• fac poze cu un Sony Alpha 100; H5 [prima mea iubire] Casio Exilim EX-FH100 şi cu o „săpunieră” Kodak Nikon, dar visez la ziua când o să-mi cumpăr un Sony Nex » Toate astea s-au schimbat din momentul în care am primit un telefon Nokia N9. De atunci fac poze doar cu telefonul, pe care între timp l-am schimbat: acum am Samsung Galaxy Note 2 Samsung Galaxy Note 3 Samsung Galaxy Note 4 Samsung Galaxy S7. Cu ăsta fac până și editare video, pentru că:
• m-am apucat de două ori de vlogging. Să vedem cât mă ține…
• majoritatea articolelor de pe blog le scriu de pe laptop. Câţiva ani buni am tras de un Dell Inspiron 6400 second hand, care încă funcţionează perfect, iar acum sunt fericita posesoare a unui HP dm4 Beats Edition, mai micuţ şi mai drăguţ. Şi mai rapid şi mai deştept
• începând cu anul 2013, conduc [!!!] un Ford Focus diesel, nu foarte nou, dar de care sunt iremediabil îndrăgostită
• dacă vrei să mă contactezi, ar trebui să ştii că nu fac link sau banner exchange. Nu ne pierde timpul de pomană! Ai explicaţii aici şi aici. Dacă refuzi să înţelegi că nu fac link exchange, vei ajunge în deja foarte lunga mea listă de oameni ignoraţi pe Yahoo! Messenger. Și de pe Facebook, că acum acolo e cu block, nu cu ignore.

Organizez evenimente:

Împreună cu soțul meu, Sebastian Bârgău, am organizat până acum (cu ajutor de la prieteni, dar not anymore) mai multe ediții ale evenimentulor VIZITĂ ÎN HD şi FABRICAT ÎN HUNEDOARA. Le-am arătat bloggerilor din toată ţara că judeţul nostru, Hunedoara, merită vizitat, că avem cu ce să ne lăudăm, că virşlii sunt cei mai şmecheri cârnaţi de pe Pământ, că în Hunedoara încă se mai fabrică diverse chestii.

Încă nu am reuşit să ajungem la toate fabricile din judeţ, dar încet, încet, ne vom putea lăuda cu mai multe. Până atunci, puteţi urmări pe pagina de Facebook Vizită în HD – Fabricat în Hunedoara ce mai facem şi ce mai e nou.

Şi, desigur, puteţi vedea şi pe blogul meu ce-am mai scris despre evenimente, dând click pe tag-urile Vizită în HD şi Fabricat în Hunedoara.

Socializez:

Who the f**k is was Bob?

Bob a fost o fază. Bob nu mai este prietenul meu imaginar. Poți afla mai multe despre el aici. Acum e puțin dus. Adică plecat. De tot.

Alte detalii

Acest blog s-a „născut” în 24 octombrie 2007. Blogul Denisuca există însă din iunie 2006, dar s-a mutat de pe Freewebs pe Genom.ro, apoi pe Denisuca.ro, WordPress.com şi, într-un final glorios, domeniul de faţă.

Toate textele şi pozele © Denisa Bârgău, dacă nu este specificat altfel. Iar dacă îmi furi imaginile de pe blog și le folosești, ești un căcănar – făcând click dreapta și save image as, îți asumi asta: ești un căcănar / o căcănară.